Eufemismul (din grecescul „euphemos” – „vorba bună”) este un fapt de limbă, care constă în înlocuirea unui cuvânt sau a unei expresii, care are conotații negative (indecente, ofensatoare), prin cuvinte sau sintagme care au o semnificație pozitivă, neutră sau care, cel puțin, atenuează mesajul, astfel încât cel care îl primește să nu fie „deranjat” sau jignit.

În lumea rurală, tradițională, se apela frecvent la eufemisme, din motive magice, atunci când era vorba, de exemplu, de forțele demonice. Pentru a nu pronunța cuvântul „dracul”, care ar fi putut declanșa puterile malefice, se preferau formulări eufemistice de felul „Necuratul”, „Uciga-l toaca”, „Duca-se pe pustii”, „Nefartate” etc. Celebrul general latin Gaius Iulius Cezar, în pofida puterii sale, avea câteva superstiții, printre care aceea de a nu pronunța cuvântul „moarte”, la care făcea referire spunând „dacă s-ar întâmpla ceva grav”, și nici „înfrângere”, preferând eufemismul „neplăcere”.

În timpul regimului comunist, cu nenumărate interdicții, chiar și la nivelul limbajului, din teama oamenilor simpli de a nu fi ascultați de securitate, eufemismul, de pildă, pentru agenții de poliție secretă era „baietii cu ochi albastri”.

În epoca postdecembristă s-au ivit alte eu„șomeri”femisme, specifice noii realități – „cei care credeau în Mos Gerila”, pentru nostalgicii comuniști (în opoziție cu „cei care credeau în Mos Crăciun”), „liberalizarea prețurilor”, pentru măsurile nepopulare de scumpire a mărfurilor, „personal fără ocupație”, pentru  (cel de-al doilea termen fiind considerat prea dur), „disponibilizare”, pentru „concediere” s.c.

Citește și:  Cum este corect – ridichie sau ridiche?

Alteori, eufemismul atenuează o anumită realitate, în sensul unor formulări mai „blânde”, în diverse situații de viață cotidiană – „nevăzători”, pentru „orbi”, „persoane cu dizabilități” pentru cei cu handicap, „stare de ebrietate” pentru „beat”, „atenție” pentru „mită”, „bacșiș” etc.

Aplicarea eufemismului în scrierea creativă

  • Creează Atmosferă: Eufemismele pot adăuga nuanță și profunzime narativelor, permițând scriitorilor să abordeze teme delicate cu sensibilitate.
  • Evită Tonul Direct: În dialoguri, eufemismele pot face personajele mai realiste și relatabile, reflectând modul în care oamenii tind să evite exprimările brute în viața reală.
  • Îmbunătățește Descrierile: Utilizând eufemisme, descrierile devin mai bogate și mai vizuale, stimulând imaginația cititorului fără a recurge la limbaj explicit.

Există și eufemisme care înlocuiesc termenii vulgari, deși cei care obișnuiesc să folosească un limbaj grosier vor opta, probabil, pentru cuvântul/expresia directă și nu pentru „îndulcirea” ei.

Dacă vă tentează, puteți să propuneți termeni pentru o listă cât mai cuprinzătoare de eufemisme, pe care le știți din experiența personală de vorbitori (și ascultători) de limbă română.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.