Este 8 Martie, Ziua Internațională a Femeii, și poate ar trebui să ne aducem aminte, mai intens decât în alte împrejurări, metafora unui poet – „ochii femeii iubite sunt marginea lumii” (Grigore Vieru) – și că ar trebui să descoperim lucrurile importante dincoace, nu dincolo de „margine”. Și… „să căutăm femeia”, chiar dacă expresia menționată în titlul articolului are, mai degrabă, o conotație negativă.

Explorând mai adânc, putem înțelege cum expresiile precum Cherchez la femme nu sunt doar simple fraze, ci reflectă contextul cultural și social din momentul creării lor. Această expresie, în particular, deschide discuții despre rolul femeilor în narativele istorice și literare. Prin analizarea acestor contexte, putem aprecia mai bine modul în care limbajul evoluează și reflectă schimbările societale.

Cherchez la femme!” este un adagiu (o zicere celebră) care, de obicei, se citează în franceză (deși a fost preluată în nenumărate alte limbi), însemnând, tradusă literal (mot a mot), „Căutați femeia!”, iar în traducere liberă „Aici trebuie să fie o femeie la mijloc!”, ideea fiind că un bărbat se comportă inexplicabil atunci când vrea să disimuleze o aventură sentimentală sau intenționează să câștige favorurile unei femei.

Consacrarea expresiei Cherchez la femme! s-a produs după publicarea, în 1864, a romanului lui Alexandre Dumas-tatăl, Les Mohicans de Paris (Mohicanii Parisului), carte în care unul dintre personaje este un funcționar de poliție, copia identică a locotenentului Sartine, care a trăit la Paris, în secolul al XVIII-lea, și care, în orice împrejurare, spunea „Cherchez la femme!”, dorind să spună că, pentru orice mister, pentru orice afacere sau crimă greu de dezlegat, cheia era… o femeie.

Citește și:  Elefant alb – sensul şi originea expresiei

În literatură, o astfel de „obsesie” apare și în unele scrieri ale lui Cehov (nuvela Duelul, de exemplu), Turgheniev (romanul Rudin), La Fontaine (fabula Cei doi cocoși), la scriitorul american James Ellroy (The Black Dahlia, roman polițist) etc.

Ideea că o femeie trebuie să fie la mijloc în orice împrejurare complicată (și, prin urmare, Cherchez la femme!), este veche de când lumea, de vreme ce scriitorul latin Juvenal (secolul I), într-una dintre satire, scria: “Nulla fere causa est în qua non femina litem mouerit” (Nu există litigiu a cărui cauză să nu fie o femeie).

În lumea modernă, Cherchez la femme continuă să fie o expresie intrigantă, adesea utilizată pentru a sublinia un anumit aspect al naturii umane sau pentru a aduce un omagiu misterelor nerezolvate. Analizând utilizarea sa în literatură și film, observăm cum expresia capătă noi nuanțe și interpretări. Aceasta ne demonstrează flexibilitatea limbajului și modul în care expresiile vechi se pot adapta pentru a rămâne relevante.”

Pentru a adăuga mai multă valoare și relevanța articolului, poți face referire la un alt subiect gramatical comun: Pentru a înțelege mai bine modul în care limbajul reflectă schimbările culturale și sociale, vă recomandăm să citiți cum este corect: aicea sau aici, acuma sau acum?. Acest articol vă va oferi o perspectivă mai largă asupra adaptărilor limbajului în contexte diferite.

2 COMENTARII

  1. Îmi imaginez cu un teribil fior de spaimă lumea în care-am fi trăit dacă Adam primea mărul direct de la șarpe…

  2. :)))… Noroc ca femeia nu a lipsit de la acest „litigiu” primordial!… De unde concluzia (pripita, desigur!) ca oricarui Rau i se asociaza si un Bine!.. Coincidentia oppositorum!… 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.