Este 8 Martie, Ziua Internaţională a Femeii, şi poate ar trebui să ne aducem aminte, mai intens decât în alte împrejurări, metafora unui poet – “ochii femeii iubite sunt marginea lumii” (Grigore Vieru) – şi că ar trebui să descoperim lucrurile importante dincoace, nu dincolo de “margine”. Şi… “să căutăm femeia”, chiar dacă expresia menţionată în titlul articolului are, mai degrabă, o conotaţie negativă.

“Cherchez la femme!” este un adagiu (o zicere celebră) care, de obicei, se citează în franţuzeşte (desi a fost preluată in nenumărate alte limbi), însemnând, tradusă literal (mot a mot), “Căutaţi femeia!”, iar în traducere liberă “Aici trebuie să fie o femeie la mijloc!”, ideea fiind că un bărbat se comportă inexplicabil atunci cand vrea să disimuleze o aventură sentimentală sau intenţionează să câştige favorurile unei femei.

Consacrarea expresiei Cherchez la femme! s-a produs după publicarea, în 1864, a romanului lui Alexandre Dumas-tatăl, Les Mohicans de Paris (Mohicanii Parisului), carte în care unul dintre personaje este un funcţionar de poliţie, copia identică a locotenentului Sartine, care a trăit la Paris, în secolul al XVIII-lea, şi care, în orice împrejurare, spunea “Cherchez la femme!”, dorind să spună că, pentru orice mister, pentru orice afacere sau crimă greu de dezlegat, cheia era… o femeie. În literatură, o astfel de “obsesie” apare şi în unele scrieri ale lui Cehov (nuvela Duelul, de exemplu), Turgheniev (romanul Rudin), La Fontaine (fabula Cei doi cocoşi), la scriitorul american James Ellroy (The Black Dahlia, roman poliţist) etc.

Citește și:  Gerul Bobotezei – sensul şi originea expresiei. Iernile de altădată au plecat, tradiţiile rămân

Ideea că o femeie trebuie să fie la mijloc în orice împrejurare complicată (si, prin urmare, Cherchez la femme!), este veche de când lumea, de vreme ce scriitorul latin Juvenal (secolul I), într-una dintre satire, scria: “Nulla fere causa est în qua non femina litem mouerit” (Nu există litigiu a cărui cauză să nu fie o femeie).

2 COMENTARII

  1. Îmi imaginez cu un teribil fior de spaimă lumea în care-am fi trăit dacă Adam primea mărul direct de la șarpe…

  2. :)))… Noroc ca femeia nu a lipsit de la acest “litigiu” primordial!… De unde concluzia (pripita, desigur!) ca oricarui Rau i se asociaza si un Bine!.. Coincidentia oppositorum!… 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.