Centrul istoric Sighetu Marmaţiei este cea mai frumoasă parte a oraşului aflat aproape de graniţa dintre România şi Ucraina. Centrul, cu toate clădirile sale, a fost declarat monument istoric naţional, fiind mândria localităţii. Oraşul este cunoscut, printre altele, şi pentru Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, muzeu organizat în Închisoarea Sighet.
Sighetu Marmaţiei a jucat un rol foarte important pentru Maramureşul istoric, fiind centrul economic şi cultural al regiunii. Numele oraşului provine ori de la „zeget” (cuvânt de origine traco-dacic, care înseamnă „cetate”), ori de la „sziget” (cuvânt de origine maghiară, care se traduce prin „insulă”). A doua variantă este mai plauzibilă, pentru că Sighetu Marmaţiei este înconjurat de trei râuri: Tisa, Iza şi Ronișoara.
Oraşul de astăzi s-a născut în epoca târzie a bronzului, când a existat o aşezare fortificată. Mai târziu, teritoriul a fost centrul aşezărilor de pe Valea Tisei şi a căpătat o importanţă mai mare odată cu exploatarea salinelor din Maramureş. Prima atestare documentară a oraşului datează din anul 1346, de-a lungul timpului apărând cu două denumiri în documente – Zyget şi Marmatia.
Dacă în secolele XIII – XIV aşezarea era un loc preferat de negustori, mai târziu, oraşul denumit, pe atunci, Sighet, a devenit reşedinţa vechiului comitat al Maramureşului. În perioada interbelică, judeţul Maramureş interbelic a avut reşedinţa la Sighet, iar în anul 1968 oraşul a devenit municipiu şi şi-a schimbat denumirea în cea actuală.
Centrul istoric Sighetu Marmaţiei s-a dezvoltat la începutul secolului al XX-lea, când au fost construite multe dintre clădirile ce pot fi văzute astăzi. Declarate monumente istorice, acestea au fost ridicate pentru a fi folosite de instituţiile administrative. Iată care sunt aceste clădiri:
Cel mai important edificiu al primei jumătăţi a secolului al XX-lea a fost clădirea în care se află sediul Prefecturii Maramureşului istoric. Clădirea datează din anul 1692, însă a fost restaurată şi modificată ulterior.
Este o combinaţie de stiluri eclectic, baroc şi neoclasic, ultimul fiind vizibil pe faţadă, unde au fost adăugate coloane. După ce a fost desfiinţată Prefectura Sighet, în clădire a fost amenajat un liceu industrial. Mai târziu, s-a intervenit din nou la aspectul clădirii, lucrările fiind îndelung disputate, iar astăzi, în ea, se află un restaurant.
Clădirea Şcolii Generale Nr.2 din Centrul istoric Sighetu Marmaţiei este cel mai reprezentativ exemplu al stilului secession din oraş. Clădirea a fost ridicată în anul 1902 şi încântă privirile trecătorilor cu ornamentele, multe din ceramică verde, care reconstituie motive florale.
Palatul Cultural ASTRA datează din anul 1913 şi găzduieşte, în prezent, Școala Populară de Artă, Bibilioteca „Laurenţiu Ulici” şi Casa de Cultură. Edificiul a fost construit de Asociaţiunea pentru Cultura Poporului Român, cele trei nivele având scopuri diferite: parterul era destinat unui restaurant, primul etaj, unui cazino şi cel de-al doilea, unui muzeu.
Clădirea Muzeului Maramureşului este un alt edificiu deosebit din Centrul istoric Sighetu Marmaţiei. Ea a fost ridicată în perioada 1730 – 1775, fiind la început o mănăstire catolică.
Din punct de vedere arhitectural, clădirea aparţine stilului baroc şi ce este interesant e că scările interioare, din lemn, sunt cele originale. Muzeul este unul etnografic şi adăposteşte obiecte care caracterizează ocupaţiile de bază din Maramureş, dar şi porturi populare, costumaţii tradiţionale sau icoane.
Fostul sediu al Băncii Naţionale Române a fost ridicat în anul 1911 şi este considerat de mulţi cea mai frumoasă clădire din oraş. La frumuseţea sa contribuie ornamentele în formă de volute şi ghirlande, dar şi uşa intrării, sculptată.
Casa cu cariatide este un alt exemplu al eclecticismului, ea fiind construită în anul 1890, când acest stil era la modă. Cariatida este o femeie (în general, fecioara – preoteasă a zeiţei Diana) folosită pe post de coloană. Astăzi, în această clădire, se află sediul unei librării.
Sediul Primăriei a fost construit în perioada 1893 – 1895, având ca scop iniţial adăpostirea sediului tribunalului Comitatens. În al Doilea Război Mondial, clădirea a fost folosită pe post de spital militar. Stilul caracteristic este renascentismul clasicist, balconul fiind sprijinit de coloane dorice.
Centrul istoric Sighetu Marmaţiei evocă atmosfera timpurilor în care oraşul era reşedinţă de judeţ. Chiar dacă vremurile s-au schimbat şi s-au modernizat, nu este greu de ghicit faptul că aceste clădiri şi centrul, în general, au avut o importanţă deosebită pentru maramureşeni.
Centrul istoric este nu doar un punct de atracție pentru turiști, dar și un centru vital pentru comunitatea locală, găzduind evenimente culturale, piețe tradiționale și festivaluri care animă viețile locuitorilor și vizitatorilor deopotrivă.
Proximitatea centrului istoric față de Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței adaugă un strat profund de semnificație locului. Acest muzeu, organizat în fostă închisoare, atrage vizitatori interesați de istoria recentă a României și impactul regimurilor totalitare.
