Chasmosaurusul era un dinozaur erbivor care la fel precum Centrosaurusul prezenta un guler original, enorm, care pornea de la cap si ajungea pana deasupra umerilor. Acest animal preistoric a trait in era Mezozoica, in Cretacicul superior, cu aproximativ 70 de milioane de ani in urma.
Acest dinozaur se remarcă prin gulerul osos masiv, care pornea de la cap și se întindea deasupra umerilor, oferindu-i o protecție suplimentară împotriva prădătorilor.
Descoperirea fosilelor și studiul speciei Chasmosaurus
Pe baza ramasitelor sale fosile descoperite in New Mexico (SUA) in anul 1902, paleontologul canadian Lawrence M. Lambe i-a facut o descriere abia in anul 1914 si l-a numit Chasmosaurus belli. In anul 1940 Charles Sternberg Mortram a prezentat o noua specie Chasmosaurus russelli ale carei oase fosilizate au fost descoperite in Alberta, in partea de sud-vest. Cativa ani mai tarziu, pe baza mai multor cranii suplimentare care au fost descoperite a fost descrisa o noua specie – denumita Chasmosaurus irvinensis.
Faptul ca in Alberta (Canada) s-au descoperit mai multe oase grupate care au apartinut unor exemplare diferite arata ca acesti dinozauri traiau in turme mari, probabil conduse de un lider care ii domina.
Caracteristicile fizice și structura craniului Chasmosaurusului
Paleontologii au estimat lungimea acestui dinozaur ca fiind de 5,2 m si greutatea de 3,5 tone. Era un animal erbivor, care traia in zonele acoperite de paduri, iar hrana sa era formata din frunzele copacilor si plantele de la nivelul solului. Cand se afla in pericol, platosa de pe cap dreptunghiulara, garnisita pe margini cu coarne scurte si robuste ca niste dinti de ferastrau avea rol de aparare, speria anumiti pradatori doar prin faptul ca avea o dimensiune atat de mare, depasea lungimea capului.
Greutatea acestui scut era oarecum redusa prin faptul ca prezenta doua deschideri ale structurii osoase, acoperite cu piele groasa si rezistenta.
In zona de deasupra ochilor erau pozitionate doua coarne mari si incovoiate, iar pe nas un al treilea corn, mai mic si mai putin ascutit decat celelalte. Botul gros si puternic se termina cu un cioc cornos si lipsit de dinti. Falcile mari era prevazute cu siruri de dinti care daca se rupeau sau cadeau erau inlocuiti cu altii, care cresteau dedesubt. Interesant la acesti dinozauri este faptul ca dintii lor aveau radacini duble – lucru prezent doar la dinozaurii cu coarne.
Orbitele mari chiar de 122 mm i-a facut pe cercetatori sa creada ca vederea acestor dinozauri era bine dezvoltata. De asemenea, oasele membrelor posterioare si anterioare erau masive, bine adaptate sa sustina intreaga greutate a corpului. Mersul lor era patruped, coada lunga atarna in timpul mersului, iar viteza lor de alergare era de maxim 20 km/h.
Comportamentul social și metodele de apărare ale turmelor
Cand erau atacati metoda lor de aparare era urmatoarea: formau un cerc in interiorul caruia erau protejati puii, iar pe margini stateau animalele mai puternice, astfel pradatorul nu avea nici o sansa. Masculii erau destul de violenti in perioada de imperechere, se luptau intre ei pentru suprematia in turma sau cucerirea femelelor.
Dinozaurul Chasmosaurus face parte din ordinul Ornithischia, familia Ceratopsidae.
Migrația și adaptările Chasmosaurusului la schimbările climatice
Chasmosaurusul era un dinozaur adaptabil, capabil să supraviețuiască în diverse medii de-a lungul coastei vestice a Americii de Nord. Pe măsură ce clima din Cretacic s-a schimbat, iar nivelul mării a fluctuat, Chasmosaurusul și-a adaptat comportamentul migrator pentru a găsi surse noi de hrană. Studiile fosile indică faptul că aceste turme migrau sezonier, urmând vegetația înfloritoare din regiunile mai reci, unde plantele erau mai abundente.
Această adaptare le-a permis să supraviețuiască și să prospere chiar și în condiții climatice variabile, asigurând o sursă constantă de hrană. Turmele mari contribuiau la protecția împotriva prădătorilor, iar organizarea socială complexă a permis acestei specii să devină una dintre cele mai dominante în ecosistemul său.
