Pentru multi pamanteni, anumiti ani sunt prea secetosi sau ploua prea mult. In timp ce seceta si inundatiile de pe aceasta planeta le dau de lucru celor mai multi oameni, exista cateva persoane care au fost atente numai la prognoza meteo de pe o planeta aflata la milioane de kilometri, atunci cand Phoenix Mars Lander a aterizat pe aceasta. In anii 1800, imaginatia oamenilor a luat-o razna cand astronomii au descoperit ceea ce pareau a fi canale pe suprafata planetei Marte. Oamenii de stiinta au reflectat la posibilitatea existentei vietii pe planeta rosie, in timp ce artistii si visatorii ca H.G. Wells au dus aceasta idee si mai departe – in 1898, H.G. Wells a scris o carte numita “Razboiul lumilor”, in care Pamantul era cucerit de martieni. In timp, descoperirile stiintifice au subjugat asteptarile oamenilor, insa intrebarile ramaneau. A existat vreodata viata pe Marte? Ar putea aceasta planeta sa sustina colonii umane? Ambele scenariii depind de apa in stare lichida.
In anul 2005, dupa 14 misiuni de succes pe Marte, intrebarile de mai sus erau inca predominante cand NASA a lansat in spatiu Mars Reconnaissance Orbiter. Insa, cand oamenii de stiinta au comparat imaginile 3-D de inalta rezolutie facute de Orbiter cu imaginile din 1999, acestia au observat ceva neobisnuit. O serie de dungi luminoase se formasera in rigole, pe parcursul anilor ce au urmat. Deoarece inundatiile pot sculpta solul si lasa in urma sedimente noi pe Pamant, unii observatori au crezut ca au gasit in cele din urma dovezi puternice ca exista apa pe Marte si, prin urmare, viata potentiala. Deoarece viata asa cum o cunoastem noi – chiar si cele mai bizare specii – depinde de apa lichida, oamenii de stiinta au presupus ca aceasta ar fi o necesitate si pentru organismele extraterestre. Marte este plina cu apa, insa mare parte din ea (daca nu chiar toata) se afla sub forma de gheata sau vapori. De exemplu, gheata se afla la polii planetei, iar petice de gheata sunt dispuse peste dune, in cratere.
Inainte ca Mars Reconnaissance Orbiter sa inceapa sa orbiteze planeta si inainte ca Phoenix Mars Lander sa aterizeze pe aceasta, majoritatea oamenilor au presupus ca, in cazul in care Marte avusese vreodata parte de apa lichida, acest lucru nu mai era valabil de ceva timp. Atmosfera si temperatura planetei sunt cei doi factori care impiedica prezenta apei in stare lichida. Planeta este extrem de uscata, iar distanta sa fata de soare mentine temperatura intre -55 si 86,7 grade Celsius. Cu toate acestea, apa lichida pe Marte nu ar fi la fel cu apa lichida pe Pamant. De exemplu, daca apa ar fi extrem de acida, aceasta ar avea un punct de inghet mai mic si si-ar putea mentine starea lichida in climatul rece. Dar de unde ar putea veni apa in stare lichida pe Marte? Ce altceva ar fi putut cauza acele dungi?
Mars Reconnaissance Orbiter
Desi aparitia brusca a dungilor a incantat pe multi oameni de stiinta, altii au inceput sa puna la indoiala teoria inundatiilor. Analiza ulterioara a cel putin uneia dintre rigole a sugerat ca forma sa nu se potrivea cu modul de miscare rapida al fluxurilor de apa. Forma depozitelor (ca niste degete) a sugerat ca ceva granulat si uscat, cum ar fi nisipul cu granulatie fina, a parcurs acea vale. Cu toate acestea, forma rigolelor nu inlatura complet posibilitatea ca apa in stare lichida sa fi fost implicata. Chiar daca rigolele au fost sculptate de nisip, umezeala ar fi putut initia alunecarile de teren sau o cantitate mica de apa s-ar fi putut combina cu praful si nisipul pentru a forma o pasta.
Imaginile care i-au facut pe oamenii de stiinta sa faca primele speculatii au provenit de la HiRISE (High Resolution Imaging Science Experiment) – o camera care poate capta detaliile de peisaj si structurile geologice. Este unul din cele sase instrumente care alcatuiesc Mars Reconnaissance Orbiter, care a fost lansat cu misiunea de a gasi dovezi ca exista apa pe Marte. Oamenii de stiinta spera ca misiunea va clarifica de asemenea climatul si geologia planetei, insa scopul ei principal este gasirea apei. Orbiter nu se afla in cautarea unor balti ratacite sau a unei intinderi mari de apa pe care oamenii de stiinta le-au ratat in studiile anterioare ale planetei. In schimb, camerele si spectometrele sunt in cautarea unor depozite minerale lasate de apa. O sonda se foloseste de radar pentru a gasi rezerve subterane de apa lichida. Alte camere monitorizeaza norii si furtunile de nisip. Toate informatiile sunt apoi transmise inapoi pe Pamant prin intermediul benzilor de frecventa K si X ale undelor radio, care sunt culese de antena Deep Space Network din Canberra, Australia.
In trecut, navele spatiale care orbiteaza au observat doua grupuri de minerale hidratate pe Marte: filosilicati care s-au format acum 3,5 miliarde de ani, cand apa de pe Marte a intalnit stanci, si sulfati hidratati care s-au format acum 3 miliarde de ani datorita evaporarii. In 2008, Mars Reconnaissance Orbiter a descoperit noi minerale hidratate pe planeta rosie sub forma de siliciu hidratat, cunoscut si sub numele de opal. Aceste noi minerale s-au format atunci cand apa a fost expusa la zone afectate de meteoriti sau activitate vulcanica. Aceste descoperiri au scazut un miliard de ani din constatarile anterioare, indicand ca Marte ar fi avut apa in stare lichida si acum 2 miliarde de ani. Orbiter a gasit si dovezi ale unor depozite minerale de lut, care s-ar fi putut forma doar datorita fracturarii rocilor si modificarii peisajului de catre apa, in istoria martiana timpurie. Oamenii de stiinta cred ca apele subterane de pe Marte au format aceste crevase, in trecutul indepartat al planetei. Mars Reconnaissance Orbiter nu a fost singurul spion aflat pe planeta rosie. In timp ce Orbiter examina planeta din spatiu, Phoenix Mars Lander a patruns in atmosfera planetei pentru a cerceta conditiile de la sol.
Phoenix Mars Lander
In mai 2008, planeta Marte a primit o vizita rara de pe Pamant. Phoenix Mars Lander a aterizat in nordul planetei, neexplorat pana atunci, pentru a studia apa pe Marte. Astfel de informatii ar putea ajuta cercetatorii sa determine daca planeta ar putea sustine viata asa cum o stim noi. Pana la urma, in cazul unei misiuni cu echipaj uman pe Marte, prezenta apei ar putea insemna ca astronautii ar avea un element in minus de carat cu ei. Locul de aterizare a fost prima zona explorata, intrucat in regiunea polara de nord se gaseste multa apa sub forma de gheata, sub un strat de sol foarte uscat. Phoenix si-a folosit bratul robotic pentru a sapa in pamant si pentru a colecta mostre de sol si gheata, care au fost apoi analizate.
Phoenix Mars Lander s-a dovedit a fi un succes. Acesta a confirmat prezenta ghetii in sol, a zarit zapada in cerul martian si a gasit dovezi ale existentei lutului si a carbonatului de calciu. Aceasta descoperire din urma este deosebit de remarcabila, intrucat pe Pamant aceste elemente se formeaza numai in prezenta apei lichide. Phoenix a descoperit deasemenea dovezi ale existentei sarurilor organice numite perclorati. Unii experti sustin ca aceasta descoperire distruge notiunea de viata pe Marte, deoarece aceste saruri descompun rapid compusii organici. Totusi, altii isi pastreaza speranta, indicand unele specii de bacterii de pe Pamant care descompun percloratul. Este posibil ca viata pe Marte sa fi fost similara cu aceste bacterii? Phoenix a facut descoperiri si in privinta umiditatii de pe Marte. Acesta a folosit o sonda tepoasa pentru a detecta scaderea si cresterea nivelurilor de vapori de apa din aer. Se pare ca aceasta umiditate nu se aduna in sol sau la suprafata acestuia.
Urmatoarea misiune pe Marte este programata pentru anul 2013, cand MAVEN (Mars Atmosphere and Volatile Evolution) va porni catre planeta rosie pentru a studia ce s-ar fi putut intampla cu atmosfera ei. Atmosfera planetei este momentan atat de subtire, incat, apa expusa nu poate ramane stabila decat in forma solida sau gazoasa. Oamenii de stiinta spera ca MAVEN sa gaseasca mai multe informatii despre trecutul planetei si daca viata, in orice forma, a existat vreodata aici. Insa, pentru moment, stim ca exista apa pe Marte, doar ca nu se afla in forma in care ar putea sa umple un pahar.