Cum a aparut becul electric si cine l-a inventat?

Lumea moderna este o lume electrificata, becul electric fiind cel care a schimbat esential calitatea si ritmul existentei umane, extinzand, prin iluminarea noptii, activitatile care nu se puteau desfasura decat ziua.

Lumina electrica, una dintre nevoile vietii cotidiene, a fost inventata de catre Thomas Alva Edison, in anul 1879. Edison nu este, insa, primul preocupat sa inventeze becul cu incandescenta, el reusind sa realizeze primul bec cu filament disponibil pentru comercializare. Chiar daca cei care au studiat istoria inventicii sunt de parere ca inaintea lui Edison mai existau inca alte 20 de inventii in ceea ce priveste lampile incandescente, totusi el primeste intregul credit, datorita faptului ca versiunea sa este singura care reuseste sa depaseasca celelalte modele de becuri electrice, prin combinarea a trei factori – folosirea unui material incandescent eficient, un vacuum mai puternic decat reusisera ceilalti inventatori si o rezistenta infinit mai mare, ceea ce a permis ca distribuirea dintr-o sursa centralizata sa fie si viabila din punct de vedere economic.

Primele becuri

In anul 1802, Humphry Davy, chimist si inventator englez, experimenteaza in domeniul electricitatii, inventand bateria electrica. De aici si pana la aparitia primului bec a fost doar un pas. In momentul in care a conectat bateria deja inventata la niste cabluri si la o bucata de carbon, acesta din urma producea lumina prin stralucire, inventia sa ramanand in istorie sub numele de lampa cu arc electric. Lumina produsa era, insa, de scurta durata si mult prea intensa, pentru a putea fi folosita in scopuri practice.

In urmatoarele sapte decenii, alti inventatori au creat becuri electrice, cel mai cunoscut fiind cercetatorul britanic Warren de la Rue, care incorporeaza un filament de platina, intr-un tub de vacuum, prin care trece un curent electric. Intreaga structura era construita pe principiul conform caruia punctul mare de topire al platinei va duce ca, in tub, sa existe un numar redus de molecule de gaz, care sa reactioneze cu platina, determinand, astfel, o crestere a longevitatii becului, procedeu care, din nefericire, era mult prea costisitor, pentru a fi comercializat.

In anul 1850, un fizician englez, Joseph Wilson Swan, inventeaza becul electric, prin incapsularea unor filamente de hartie carbonizata, intr-un cilindru de sticla, reusind obtinerea unui prototip viabil pana in 1860. Lipsa unui vacuum bun, dar si o incarcare electrica de slaba calitate au facut ca durata de viata a acestui produs nou sa fie extrem de redusa, becul sau nefiind eficient. In 1874, in Toronto, Canada, un electrician, Henry Woodward si colegul sau, Mathew Evans, construiesc lampi care contineau diferite dimensiuni de tije de carbon, sustinute de electrozi, intr-un cilindru de sticla umplut cu nitrigen. Cei doi incearca sa comercializeze noul produs, fara succes, motiv pentru care ii vand patentul lui Edison, in anul 1879.

Thomas Edison

In anul 1878, Thomas Edison incepe deja sa cerceteze metodele prin care sa construiasca un bec electric care sa fie si practic, si durabil si economic, in octombrie publicand prima sa lucrare in legatura cu imbunatatirile aduse luminii electrice. Continua sa testeze diferite materiale pentru filamente, pana cand, in anul 1879, aplica pentru un alt patent de inventie – “Folosirea filamentului de carbon conectat prin intermediul firelor de contact din platina”.

Chiar daca in patent, Edison descrie diverse modalitati de a crea filamentele de carbon, aici incluzand bumbac, lana, lemn si hartie, abia dupa cateva luni de la acordarea patentului, acesta constata ca un filament din bambus carbonizat poate sa dureze si pana la 1200 de ore.

Aceasta descoperire duce la aparitia primului bec electric si marcheaza inceputurile productiei pe scara larga a becului, in scopul comercializarii. Efectul economic al electricitatii depaseste cu mult asteptarile acelei perioade, crescand imens timpul de lucru din cadrul unei zile. Profiturile generate de catre lampa electrica au determinat achizitionarea de generatoare si de cabluri, infrastructura devenind disponibila unor alte categorii de inventii – echipament si aparate care, pana la sfarsitul anilor 1930, au transformat radical casele si spatiul de lucru.

Asadar, Edison a fost cel care a inventat becul electric si a reusit sa reuneasca toate cunostintele sale referitoare la electricitate si la becurile cu gaz, pentru a inventa un cu totul alt sistem de iluminare, implicand generatoare electrice, becuri, firele necesare pentru legarea caselor la reteaua de curent, prizele, intrerupatoarele si lampile. Edison a fost primul care a reusit sa desluseasca, intr-o maniera proprie si eficienta, uriasul puzzle construit, pana la un punct, de predecesorii sai.

Viitorul becului

Becurile moderne cu incandescenta nu mai sunt suficient de eficiente, in momentul de fata mai putin de 10% din electricitate fiind convertita in lumina, energia ramasa, pierzandu-se sub forma de caldura. Cu toate acestea, becurile electrice sunt folosite inca, in multe tari, datorita costului redus, a disponibilitatii pe scara larga, a incorporarii usoare, in sistemele electrice, si datorita formelor si dimensiunilor variate.

In prezent, legislatia in vigoare vizeaza inlocuirea becului cu incandescenta, cu sisteme mai eficiente, cum ar fi lampile fluorescente si lampile de tip LED, care sunt insa mult mai scumpe decat vechile becuri si ridica destule semne de intrebare in ceea ce priveste contaminarea cu mercurul pe care il contin.