Cinteza (Frigilla coelebs) – este o pasarea putin pretentioasa, in ce priveste alegerea locului ei de trai. Este o pasare caracteristica si larg raspandita in toata Europa (exceptie fac doar foarte putine regiuni).

Cinteza are crestetul si ceafa de culoare albastra, pe spate penajul este cafeniu-roscat, partea superioara si partea posterioara sunt verzi. Partea anterioara a regiunii ventrale este cafenie cu nuante ruginii, iar spre coada aceasta culoare se deschide pana la alb. Aripile si coada sunt colorate negru si alb.

Prefera regiunile cu paduri de rasinoase, dar si cele de foioase, este intalnita si pe terenuri afanate, in gradini, parcuri, plantatii verzi (chiar din orasele mari).

Fiecare pereche isi delimiteaza bine un teritoriu, in care nu accepta nici un fel de pasare din aceeasi categorie. Abia dupa ce perioada clocitului a trecut, ele se aduna in carduri mari si zboara, hoinarind prin toata tara. Formeaza stoluri mari, frecvent impreuna cu alte specii de pasari, din aceeasi familie.

Cinteza este o pasare partial migratoare. O parte dintre cinteze migreaza in Germania (mai ales masculii), femelele evita anotimpul rece, ele pleaca in spatiul mediteranean. In regiunile calde ale Germaniei, o parte dintre femele parasesc teritoriul de clocit, numai in iernile grele. Pe drumul de intoarcere, masculii pleaca spre nord, separat de femelele lor, cu aproximativ doua saptamani mai devreme, de aici vine si denumirea de ,,coelebs” (celibatarul).

Primii masculi apar inca la sfarsitul lunii februarie, in timp ce majoritatea sosesc abia in martie si aprilie. Dupa ce sosesc si femelele, pasarile incep imediat construirea cuibului. Acesta este confectionat cu grija, are o forma artistica, aproape ca o sfera si retezata in partea de sus. Peretii esterni, grosi, sunt alcatuiti din muschi verde, ramasite de ierburi si tulpinite. Partile externe sunt acoperite cu licheni, de pe copacul pe care cuibaresc. Asfel, cuibul poate fi zarit foarte greu de ochiul omului.

De construirea cuibului se ocupa doar femela, cu ciocul ei, in timp ce masculul este foarte ocupat cu incaierarile cu ceilalti masculi si cu cantatul. Atat timp cat femela, construieste si cloceste, masculul canta toata ziua, aproape fara intrerupere, pentru a placea femelei, dar si pentru a provoca adversarul din teritoriul alaturat.

Ambii rivali se agita atat de mult in timpul cantatului, incat se avanta unul spre altul, si in cele din urma, razboindu-se intre ei si invartindu-se ca un vartej, cad epuizati la pamant. Uneori se lupta atat de violent, incat unul dintre ei ramane intins la pamant, neavand putere de a continua lupta.

Cu clocitul se ocupa femela, insa masculul o ajuta cu incalzirea oualelor, doar atunci cand ea paraseste cuibul pentru a-si cauta hrana. De obicei cloceste 4 sau 5 oua, de doua sau trei ori pe an, care au culoarea albastrui-verde cu puncte roscate. Puii sunt hraniti de parintii lor doar cu insecte. Ei consuma si fructe de padure sau seminte.

Citește și:  Specii de păsări bulbuli, păsări foarte gălăgioase

In afara sunetului de ademenire ,,fink-fink” si a unor sunete suieratoare si taraitoare, masculul emite inca un cantec puternic, rasunator, mai variat. Chiar si in captivitate cinteza canta cu placere si mult, astfel ca este mult iubita si folosita ca o pasare cantatoare de casa. Uneori este considerata o pasare galagioasa.

Aceste pasari, trebuie cumparate in perechi (deoarece nu sunt pasari sociabile). In captivitate se hranesc cu seminte in amestec, salata, morcov, varza, felii mici de mere, frunze de papadie. Trebuie sa li se asigure un loc foarte curat, sa nu le lipseasca apa, si sa aiba un spatiu mai mare in jur (pentru ca sunt pasari foarte active si trebuie sa aiba loc sa se desfasoare). Se imbolnavesc foarte repede, daca apa are bacterii (de asta trebuie schimbata zilnic). Colivia trebuie sa aiba cateva suporturi, betisoare (pe care cintezoii sa zboare, sa aiba activitate) si de asemenea un cuib, realizat dintr-un mic cosulet deschis la un capat (pentru clocirea oualelor).

La noi in tara, cinteza mai este numita popular ,,cintezoi” sau ,,cinghita”, este foarte frecventa in toate zonele, traieste de la campie pana la padurile de conifere din Muntii Carpati. Traieste si in salciile din Delta Dunarii. Iarna, vine in mici carduri, alaturi de alte pasarele, pana la campie, la sate si orase.

Cinghita de iarna (Frigilla montifringilla) care locuieste in zonele nordice, in Alaska, Scandinavia, vine in Romania ca oaspete de iarna, in numar variabil de la un an la altul. Are capul negru, pe spate o zona cu pene albe (vizibila mai bine in timpul zborului, cand aripile sunt intinse), pieptul cu penaj portocaliu si abdomenul alb, partea dorsala alba, ciocul portocaliu. Penele aripilor sunt negre, portocalii si albe. Prefera padurile de fag, mesteacan, dar si de conifere. Migreaza in carduri foarte mari, in sudul Europei, India, Pakistan, Africa de Nord, China.

Exista inca doua specii, deosebit de frumoase datorita coloritului penajului: cinteza curcubeu (Gauldian) care traieste in nordul si vestul Australiei si cinteza australiana (Poephilia Guttata) care este numita si ,,pinguin” datorita culorii din zona abdomenului, este raspandita in Australia, insulele din sud-estul Asiei, Africa de sud, Madagascar si Noua Guinee.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.