Ciocanitoarea de ghinda (Melanerpes formicivorus)Ciocanitoarea de ghinda (Melanerpes formicivorus) populeaza regiunile cu paduri din vestul Americii de Nord si pana in nordul Americii de Sud. Prefera padurile de stejar, pin, brad si cele mixte, mai ales din zonele muntoase de la altitudini de 1500 m, dar uneori poate fi vazuta si in parcurile cu stejari din zonele urbane. Ghinda din padurile de stejari formeaza principala sa hrana zilnica, uneori fiind completata cu fructe si seminte.

Pasarile adulte au lungimea corpului de 23 cm si greutatea de 65-90 g, intotdeauna femelele fiind putin mai mici decat masculii. Au corpul acoperit de penaj negru-stralucitor cu reflexii verzui-albastrui pe partea dorsala si alb cu striatii negre pe partea ventrala, iar pe cap apare o creasta rosie, caracteristica acestei specii. Penajul masculului este asemanator cu al femelei, singura diferenta consta in faptul ca femela are partea anterioara de la creasta de culoare neagra. Pe gat penajul este alb-galbui, iar in zona pieptului este negru.

Ciocanitoarea de ghinda (Melanerpes formicivorus) - MasculCoada este de culoare neagra cu linii fine albe, la unele pasari predomina penele de culoare alba. Ciocul este drept, lung si ascutit, ca o dalta de culoare neagra, numai bun sa execute cu el lovituri puternice la suprafata lemnului. Este inconjurat la baza de o zona neagra, iar narile abia se vad, sunt foarte inguste, tocmai pentru a opri aschiile de lemn sa patrunda in canalele respiratorii. Limba este usor tepoasa, foarte extensibila, acoperita cu o substanta lipicioasa pentru a putea prinde mai bine hrana. Picioarele sunt de culoare gri-inchis, au doua degete indreptate inainte si doua spre spate, cu gheare ascutite, lungi si curbate, fapt ce ii permite sa se catere cu usurinta si sa stea pe trunchiul copacilor. Coada este folosita drept suport pentru a-si putea mentine corpul in pozitie verticala pe trunchiul copacilor. Ochii sunt mici, cu irisul de culoare alba.

Citește și:  Vezi ce au descoperit paleontologii despre puricele gigant din Jurasic

Aceste pasari nu migreaza, insa isi delimiteaza un teritoriu de cel mult 9-10 ha, unde pe tot parcursul anului au grija sa alunge graurii, ciorile, bufnitele si veveritele, devenind foarte agresive cu acestea. Deseori traiesc in grupuri familiare de 3-12 pasari, care isi impart intre ele toate activitatile, care tin de constructia cuiburilor, aprovizionarea rezervelor comune, cautarea locurilor cu hrana, ocrotirea puilor. Aceste pasari au grija mereu sa-si faca stocuri de hrana, sa faca numeroase gauri in scoarta copacilor, in care sa depoziteze ghinde, care vor servi drept surse de hrana pentru toate lunile de iarna. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca un singur grup de ciocanitori poate stoca mii de ghinde doar intr-un singur copac. Cele mai multe gauri in scoarta sunt facute in partea de jos a trunchiului si in zona ramurilor laterale puternice ale copacului. Ele depoziteaza mai ales ghinde, dar si seminte de pin, nuci sau gandaci. Aceasta munca istovitoare este realizata mai ales in lunile de toamna.

In perioada de reproducere in cadrul unui grup concureaza 7-9 masculi pentru 1-3 femele. Dupa ce se formeaza perechi ceilalti asista la procesul de reproducere, fapt ce face ca aceasta pasare sa aiba un comportament ce ar putea fi definit poligam. Femelele depun 5-6 oua care sunt clocite timp de 11 zile, intr-un cuib amenajat intr-o scorbura de copac, captusit cu frunze proaspete si fire de iarba. Dupa eclozarea oualor ies puii care sunt ocrotiti si hraniti cu insecte si larve de insecte, de toti membrii grupului. Dupa o perioada de o luna, puii reusesc sa zboare si sa-si caute singuri hrana.

Ciocanitoarea de ghinda face parte din ordinul Piciformes, familia Picidae. Nu este o specie in pericol de disparitie.

Video – Ciocanitoarea de ghinda (Melanerpes formicivorus):

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.