Chiar dacă ni se pare că am folosit codul de bare dintotdeauna, invenţia lui este una destul de recentă. Una din cele mai folositoare invenţii ale ultimului secol, este şi una din cele mai puţin recunoscute. Implementarea acestora a început prin anii 1970, iar de atunci ne-au făcut viaţa mult mai uşoară.

Codul de bare care a revolutionat vanzarile
Codul de bare care a revolutionat vanzarile

Totul a început cu un mic vânzător de alimente din Statele Unite, care şi-a dat seama cât de greu îi este să ţină inventarul bunurilor şi preţurilor. În 1948 se decide să găsească o soluţie eficientă pentru această problemă.

În acest sens, contactează Institutul de Tehnologie din Drexel, Statele Unite. Din partea institutului, Bernard Silver acceptă provocarea şi începe cercetări pentru a găsi un răspuns fiabil la dilemă. El îşi începe munca prin încercarea găsirii unei soluţii automate pentru păstrarea evidenţei produselor vândute. Nu după mult timp, Bernard şi câţiva dintre studenţii săi îşi dau seama că răspunsul se găseşte în razele UV, scanere şi cerneală.

Unul dintre studenţii institutului, Norman Joseph Woodland, vine cu ideea folosirii unei cernele sensibile la ultraviolete. După ce restul echipei realizează un prototip, cu toţii îşi dau seama că procedeul ar fi fost mult prea scump şi instabil pentru printare.

Motivat de încercarea eşuată, Woodland îşi dă demisia de la institut şi cu banii pe care îi avea se dedică în totalitate găsirii unei metode fiabile. Aşa se face că în octombrie 1949, el şi Silver reuşesc să depună cererea pentru brevet.

Ambii au descris primul cod de bare ca fiind format din mai multe cercuri concentrice, acesta transformându-se treptat într-un simbol format din mai multe linii.

Simbolul era format dintr-un fundal negru cu 4 linii albe pe el. Prima linie reprezenta data, celelalte fiind fixate în concordanţă cu ea. Informaţiile erau codificate sau decodificate în funcţie de prezenţa sau absenţa acelor linii. Acele linii permiteau doar 7 clasificări diferite de articole. Cu toate acestea, inventatorii au remarcat că dacă s-ar adăuga mai multe linii, mai multe clasificări ar fi posibile. Cu doar 100 de linii au fost posibile 1023 de clasificări diferite.

Codul de bare pe diferite produse
Codul de bare pe diferite produse

Ideea de bază pentru codul de bare a venit de pe urma Codului Morse. Diferenţa era cǎ acum nu se foloseau puncte, ci linii paralele, albe şi negre, aşezate alternativ. Această tehnică este folosită şi în ziua de astăzi. O linie a unui cod de bare reprezintă un cod binar (1 şi 0). Liniile şi spaţiile diferă în grosime şi pot fi printate în diferite combinaţii. Pentru citirea codurilor sunt folosite diferite tehnologii de scanat. Cele mai comune sunt cele cu laser şi cele cu camere.

Citește și:  Cand a fost inventata masina de inghetata?

Din păcate, Silver moare în 1962 înainte să vadă prima reclamă a invenţiei sale – codul de bare. Cu toate că mai târziu avea să devină o mină de aur, nici Silver şi nici Woodland nu au apucat să facă bani pe baza afacerii. Aceasta deoarece cei doi au vândut în 1952 brevetul către RCA pentru o sumă foarte mică de bani, acest lucru întâmplându-se cu mult înainte ca tehnologia să fie comercializată. Brevetul a expirat în 1969, cu aproximativ 5 ani înainte ca codurile de bare să fie folosite în magazinele alimentare.

Asociaţia Naţională a Lanţurilor de Magazine Alimentare (NAFC) din Statele Unite ale Americii a convocat o adunare a tuturor producătorilor de echipamente care ar putea accelera procesul de vânzare al produselor. Aşa s-a făcut că în anul 1967, RCA a venit cu un sistem rudimentar de scanare pentru magazinul Kroger din Cincinnati. Primele coduri de bare nu erau printate direct pe produs, ci lipite ulterior de către angajaţii magazinului.

Nu după mult timp, Kroger se confruntă cu multe probleme legate de cod. Aşa apare nevoia unui sistem de codificare standardizat capabil să menţină consecvenţa pe tot parcursul procesului. Până în 1970, „Codul de Identificare Universal al Produselor de Băcănie” a fost introdus de Logicon. Ulterior, acesta s-a dezvoltat în „U.P.C. – Cod Uniform pentru Produse” şi este considerat o invenţie a lui George Laurer.

Codul de bare pe diferite produse1

Unul din primele scannere UPC a fost instalat în 1974 şi acolo a fost scanat şi primul produs cu cod de bare. Primul produs scanat a fost un pachet de gume de mestecat Wrigley. Acest pachet este şi acum păstrat la Muzeul Național Smithsonian al Istoriei Americane.

O idee ce a apărut în mintea unui proprietar al unui mic magazin alimentar a dus la apariţia unui produs ce a schimbat întregul proces de vânzare. Această invenţie, tratată cu indiferenţă de majoritate, a dus la revoluţionarea experienţei cumpărăturilor prin asigurarea unui sistem ce salvează într-o manieră eficientă timpul. În acelaşi timp evită bătăi de cap atât cumpărătorilor, cât şi vânzătorilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.