Coelacantul indonezian este un peste care traieste in apele Oceanului Pacific si care a fost numit la nivel local ,,regele marii”. Are lungimea corpului de pana la 1,6 m si greutatea de 63-98 kg.

Inoata la adancimi de 150-200 m si de obicei in apropierea tarmurilor stancoase si pesterilor din adancuri. Cercetatorii inca studiaza aceasta specie, pana in prezent se stiu destul de putine aspecte legate de comportamentul si ecologia sa.

Este usor de recunoscut dupa coloritul corpului sau marmorat, in nuante gri-maronii, dupa solzii mari si grosi cu pete albe, inotatoarele musculoase si inotatoarea codala lata si scurta cu un lob central putin mai lung. Are obiceiul sa inoate solitar in zona pelagica si in grupuri mici in grotele intunecoase. Conform specialistilor aceasta specie a aparut acum 40-60 milioane de ani in urma.

Coelacantul indonezian este o specie in pericol grav de disparitie, are denumirea stiintifica de Latimeria menadoensis, face parte din ordinul Coelacanthiformes, familia Latimeriidae.

Latimeria menadoensis
Latimeria menadoensis

In aceeasi familie apare si specia coelacantul (Latimeria chalumnae) care traieste in apele Oceanului Indian de Vest si care se aseamana destul de mult cu coelacantul indonezian. Acesta are o vechime de 65 milioane de ani si inoata la adancimi de 150-700 m sau chiar si mai mari, in grotele stancoase submarine. Hrana sa consta din pesti si alte vietuitoare acvatice.

Are lungimea corpului de 1,5-1,8 m si greutatea de 65-98 kg. Corpul sau este acoperit de numerosi solzi mari, grei si grosi, in nuante gri-albastrui cu pete albe. Are capul mare, gura cu deschiderea larga, inotatoarele perechi robuste si inotatoarea codala formata din 3 lobi, doi mari si unul central bine evidentiat.

Aceste specii de pesti au fost considerate multi ani ca fiind disparute de pe timpul dinozaurilor, din anul 1983 s-a descoperit ca traiesc si astazi in adancurile Oceanului Indian si Pacific. Numarul de exempare este foarte mic, izolat, deci aceste specii sunt pereclitate datorita faptului ca sunt capturate de oameni, dar si din cauza habitatului restrans.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.