La prima vedere ea nu pare decat o cioara de dimensiuni mai mari. Corbul (corvus-corax) nu-ti atrage imediat atentia ca gaita albastra, verisoara lui colorata, al carei penaj este de un albastru stralucitor. Desi este inclus in grupa pasarilor cantatoare, putini ar considera croncanitul corbului drept ceva foarte asemanator unui cantec. Ceea ce ii lipseste cantecului melodios si aspectului colorat este compensat din plin de alte lucruri. Corbul are o frumusete si caracteristici unice. Intr-adevar, multi ornitologi includ aceasta pasare intr-o clasa aparte.

Corbul este in mod indiscutabil cea mai mare si mai plina de demnitate pasare din toata familia Corvidae. El poate atinge o greutate de peste doua ori mai mare decat a unei ciori obisnuite si masoara circa 0,6 m in lungime, avand deschiderea aripilor de aproape 1 m. Ceea ce il deosebeste de o cioara este ciocul lui mai masiv si coada lui lunga, in forma de pana. La o analiza mai atenta se observa si penele zburlite de pe gat, caracteristice corbului. Acesta este renumit pentru zborul lui planat, in timp ce ciorile dau din aripi si se lasa purtate de curenti. Corbul este clasificat drept cea mai mare pasare care sta cocotata pe ramuri. Cand vezi aceasta pasare mare cum se odihneste stand cocotata pe o craca, te intrebi cum reuseste sa nu cada de acolo. Ea are la spatele fiecarui picior o gheara puternica cu care se prinde de creanga sau de ramura; insa secretul pentru a sta atarnata consta intr-un dispozitiv de fixare incorporat. Muschii si tendoanele strang automat degetele de la picioare, formand un fel de pumn in momentul in care pasarea se asaza pe o ramura.

Foarte putine pasari au o arie de raspandire atat de mare. El este cu adevarat un plimbaret. Poate fi gasit in multe parti ale emisferei nordice. El traieste in regiuni foarte diferite, cum ar fi: zonele desertice, padurile de conifere din Canada si Siberia — unde, in copacii inalti, isi face un cuib complicat din bete si din alte materiale disponibile —, tarmurile stancoase ale Americii de Nord si ale Scandinaviei si tundra si insulele din Oceanul Arctic. Desertul pare sa fie numitorul comun al ariei sale de raspandire, deoarece corbul este, in general, o pasare de desert. Corbii sunt niste zburatori admirabili. Este foarte placut sa-i urmaresti in timp ce planeaza fara nici un efort in cercuri largi, cercetand cu atentie zona de dedesubt in cautare de hrana. Ei executa acrobatii aeriene cu mare usurinta, indeosebi in perioada de imperechere.

corvus-corax-300x298.jpg
Corvus corax

Naturalistii considera corbul drept una dintre cele mai inventive si mai adaptabile pasari. Din acest motiv se spune ca viclenia lui este legendara. Indiferent de situatiile care i se ivesc, corbul este capabil sa faca fata incercarii de a se adapta conditiilor existente, in special cand este vorba de hrana. Corbul mananca aproape tot ce-i cade in gheare: fructe, seminte, nuci, peste, starvuri, animale mici, resturi.  Si nu isi face prea multe griji in legatura cu locul in care va gasi de mancare, chiar daca, in zonele nordice ale ariei lui de raspandire trebuie sa sape sub zapada la temperaturi sub zero grade ca sa inspecteze sacii de plastic cu gunoaie. De asemenea, corbii vor merge zile intregi dupa vanatori si pescari, intelegand poate ca pana la urma se va gasi ceva de mancare si pentru ei. Le place sa fure mancarea altor pasari sau animale si au fost vazuti cum i-au pacalit pe caini. Cand sunt pereche, corbii actioneaza pe rand: unul ii distrage atentia cainelui, in timp ce celalalt se napusteste ca sa-i ia mancarea. Unele obiecte de arta inuita infatiseaza un corb smecher care ii fura un peste unui pescar ce pescuieste la copca.

Citește și:  Specii de insecte purtătoare de boli, muscide

 Pe langa croncanitul patrunzator, a carui tonalitate joasa poate fi recunoscuta foarte usor — despre care s-a inteles ca este un semnal cand sesizeaza ceva care il deranjeaza — s-a spus ca, atunci cand corbul articuleaza sunetele, el exprima tandrete, fericire, surprindere, emotie si manie. Corbii pot si sa imite cantecul altor pasari care au acelasi timbru vocal, imitand perfect indeosebi cioara. S-au purtat discutii aprinse referitor la cat de mult pot fi corbii invatati sa vorbeasca. Se crede ca poetul Edgar Allan Poe a intrat in posesia unui corb pe care l-a invatat cu multa truda sa rosteasca in croncanitul lui jalnic cuvantul „nicaieri“, de unde si-a inspirat faimosul poem intitulat Corbul, in care este prezent ,,un tanar care plange moartea iubitei lui“.

Corbul poseda si capacitatea de a invata. Daca pasarile ar putea fi clasificate dupa inteligenta, se pare ca acesta s-ar clasa printre primele pe lista. In cadrul unui experiment, un corb si-a dat seama in sase ore cum sa ajunga la o halca de carne ce fusese atarnata de o sfoara, in timp ce unele ciori cautau inca solutia la problema dupa 30 de zile. Simtul lor practic ii ajuta sa traiasca destul de mult, corbii traind peste 40 de ani in desert si pana la 70 de ani in captivitate.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.