Corcodelul mic, cunoscut științific ca Tachybaptus ruficollis, este o specie fascinantă de pasăre migratoare ce traversează continente de la Europa până în Asia și Africa. Acest articol îți va dezvălui detaliile incredibile ale vieții sale, de la migrația impresionantă până la adaptările unice ce îi permit să prospere în habitatele acvatice din diverse regiuni ale lumii.
Habitatul preferat și adapostul său unic
Corcodelul mic (Tachybaptus ruficollis) cloceste destul de frecvent in baltile din tara noastra. Este o pasare migratoare, care soseste la noi in prima jumatate a lunii martie si pleaca in luna noiembrie. Foarte rar, cand iernile sunt mai blande, raman aici cateva exemplare izolate. De obicei migreaza in fluviile din Germania. Apare in Europa, Asia si Africa.
Descrierea fizică și trăsăturile distinctive
Are lungimea corpului de 24-29 cm, greutatea de 140-200 g si deschiderea aripilor de 40-44 cm. Penajul este uniform de un negru-gri metalizat. Capul si gatul sunt de un rosu-brun. Pe cap are o calota de culoare neagra. La baza ciocului prezinta o pata galbuie. Ambele sexe au penajul asemanator. Ciocul este scurt, negru, capul rotunjit, ochii negri.
Poate fi usor recunoscut dupa sunetul sau fluierator scurt ,,bib-bib-bib”, care in perioada imperecherii, fiind mai des repetat, rasuna ca un tril. Prefera baltile linistite acoperite cu papuris si stuf, zonele cu mlastini si noroaie. Nu apare pe langa apele limpezi deoarece hrana lui formata mai ales din insecte si larve se gaseste in apele namoloase si tulburi.
Reproducerea și rolul părinților în creșterea puilor
Cuibul plutitor este construit cat mai departe de tarm, ascuns in stufaris. Materialul din care este format este adus de la fundul apei, astfel el seamana mai degraba cu un fel de aluviune decat cu un cuib. Intotdeauna, la cuib ajunge prin scufundare. Femela depune 4-6 oua, pe care le cloceste impreuna cu masculul o perioada de 20 de zile.
Puii sunt hraniti si protejati de ambii parinti, iar dupa sase saptamani incep sa zboare. Femela cloceste de doua ori pe an. In caz de pericol, corcodelul se scufunda in apa si este capabil sa tina capul afara ca un periscop.
Corcodelul mic face parte din ordinul Podicipediformes si familia Podicipedidae.
Conservarea speciei și provocările ecologice
Corcodelul mic, deși adaptabil, se confruntă cu numeroase provocări ecologice care amenință supraviețuirea speciei. Schimbările climatice influențează migrația și disponibilitatea hranei, în timp ce poluarea apei și pierderea habitatului natural au un impact negativ asupra populațiilor.
Eforturile de conservare sunt esențiale pentru protejarea acestei specii delicate. Programele de monitorizare și conservare pot ajuta la menținerea diversității biologice și la protejarea ecosistemelor vitale pentru corcodelul mic.
