A existat corupție politică în Roma antică?

Coruptia politica este definita in dictionarul sociologic drept o incalcare sistematica si nesanctionata a normelor unei organiatii sau institutii politice de catre unii membri, care in virtutea faptului ca detin o anumita autoritate utilizeaza resursele organizatiei in alte scopri decat cele legale. Ea s-a manifestat in viata politica romana in diferite forme, care au marcat decisiv evolutia Cetatii Eterne si au contribuit la decaderea acesteia.

In secolul I i.Hr. cumpararea voturilor cetatenilor romani a devenit o pratica obisnuita, fenomen pus in evidenta de inmultirea, de altfel fara prea mare succes, a legilor care incercau sa o combata. Tentatia de a cumpara sufragiile cetatenilor aducatoare de putere era mult mai mare decat teama de sanctiunile legale. Aceasta forma de coruptie s-a manifestat mai ales in cazul alegerilor de consuli si pretori. Reprezentantii autoritatilor realizau contactele, purtau negocieri si imparteau castigurile. Marimea sumelor platite in mod fatis de candidatii corupti si corupatori pentru o alegere putea provoca uneori cresterea ratei dobanzii pe piata finaciara. Marimea sumelor era imprsionanta, dar si avantajele alegerii intr-o functie importanta nu erau de neglijat, acoperind cu prisosinta investitia.

Coruptia politica in Roma antica s-a manifestat si prin intermediul violentei organizate. In cadrul adunarilor poporului, unde se luau deciziile importante, cetatenii simpli nu puteau lua cuvantul, dar se puteau cel putin informa, auzindu-i pe magistrati si pe senatori exprimandu-se in dezbateri. In afara acestor adunari populare, orice reuniune era considerata un inceput de revolta, pentru ca se putea trasforma in miscari de strada protestatare, asa cum a fost cazul tulburarilor sociale din secolele III si II i.Hr. reprimate cu brutalitate.

Anumite imprejureri traditionale ale vietii civice ingaduiau, totusi, unele prilejuri de adunare in care opinia publica avea obiceiul de-a se manifesta zgomotos: triumfuri, funeralii ale personajelor de vaza, sarbatori religiose, reprezentatii teatrale. Aceste imprejurari furnizau liderilor politici ocazia de-a lua contact direct cu masele, pentru a raspandi in mijlocul acestora diferite mesaje electorale. Dar, avantajele unor astfel de contacte au fost anulate spre sfarsitul Republicii, din cauza abuzurilor generate de violenta. Prima marturie privind intimidarea si folosirea fortei impotriva cetatenilor reuniti in adunari dateaza din anul 103 i.Hr. cand veteranii generalului Marius au impus votarea Legii Apulleia, care incrimina orice actiune considerata a fi indreptata impotriva integritatii statului. Aceasta lege deschidea calea abuzurilor impotriva cetatenilor, in conditile in care orice actiune putea fi interpretata ca fiind un pericol pentru integritatea statului.

Coruptia politica a fost evidentiata si prin actiuni de tip paramilitar. Loviturile de stat si actiunile armate esuate ale lui Lepidus in anul 78, Catilina in 66, Caelius si Milo in anul 47 i.Hr. arata ca oamenii politici erau dispusi sa foloseasca toate metodele pentru a-si atinge obiectivele, inclusiv crearea unor organizatii paramilitare menite sa actioneze la ordinul lor. Spre exemplu, Catilina a constituit o factiune paramilitara formata din negustori si veterani improprietriti cu terenuri, dar ruinati. Mai tarziu, Clodius, s-a bazat pe factiuni formate din gladiatori, sclavi si liberti. Cu ajutorul lor se disputa dominatia strazilor si se intervenea violent in adunarile in care se vota.

Coruptia politica s-a manifestat si prin adoptarea unor legi care in aparenta aduceau beneficii importante populatiei, dar in realitate ele aveau ca scop crearea unei baze sociale solide in vederea mentinerii la putere a celor care le-au adoptat, cat si cresterea averii funciare a unor oameni politici. In acesta categorie se inscriu:

1. Legea agrara din 133 i.Hr. care prevedea ca posesiunile individuale din proprietatea publica nu pot depasi 500 de iugare (cca 285 ha). Ce depasea aceasta suprafata, era confiscat de stat si impartit cetatenilor saraci in loturi de 30 de iugare (cca 17 ha). Desi aceasta lege a fost adoptata, ea a nemultumit profund clasa politica romana. Initiatorul ei a fost asasinat, iar legea nu a mai fost aplicata.
2. Legea frumentarii din 123 i.Hr. prevedea distribuirea unei cantitati de 40 l de grau pe luna, catre cetatenii saraci. Aceasta lege a costat statul foarte mult, iar multi cetateni au vandut graul obtinut gratuit la un pret de nimic, acesta ajungand in mainile speculantilor.

Coruptia politica a fost una dintre cauzele care au dus la instaurarea dictaturii in Republica Romana, cu urmari grave pentru societate. In timpul lui Sylla, represiunile dobandesc dimensiuni uriase. Numele adversarilor sai politici erau trecute pe liste afisate in public si oricine putea sa-i ucida, primind drept rasplata o parte din avere. Restul era vandut la licitatie, de regula clientelei politice. Asemenea executii nu aveau o baza legala si erau facute din motive materiale. Astfel, au aparut noi imbogatiti.

In plus, dictatorul cumuleaza o serie de functii care-i sporesc puterea si deschid calea abuzurilor impotriva oricarui cetatean. Iulius Cezar a devenit dictator pe viata si exercita controlul total aspra puterii politice, judecatoresti si militare. In calitate de comandant suprem al armatei, el si-a eliminat toti adversarii politici prin forta armelor. In plan politic, toate functiile erau ocupate numai cu acordul lui Cezar, care reprezenta autoritatea suprema in stat.

Coruptia politica a insemnat sfarsitul Republicii Romane. In 13 inuarie, 27 i.Hr. Octavian si-a anuntat cu ipocrizie dorinta de a se retrage din viata politica, renuntand la puterile sale si restituind Senatului si poporului roman guvernarea statutului. A fost doar o manevra politica, in conditiile in care Senatul i-a cerut sa ramana in fruntea statului si l-a investit in functia de comandant suprem al armatei. Beneficiind de sprijin militar, Octavian isi impune autoritatea si cumuleaza toate functiile importante in stat: princeps, primul dintre cetateni, reprezentantul legitim al poporului roman si primul dintre senatori, consul, cenzor, tribun, mare preot, conducatorul cultului divin. Odata cu Octavian, Republica isi inceteaza existenta.