Cufundacul cu gusa rosie este cea mai mica pasare de acest gen, face parte din familia cufundacilor sau altfel spus a fundacilor – inaripatelor foarte bine adaptate la inotul sub apa. Se diferentiaza de ceilalti cufundaci prin pata de culoare rosie-maronie de la baza gatului. Aceasta pasare este distribuita in America de Nord, Asia, Europa, Groenlanda. Toamna tarziu migreaza spre coasta Marii Mediterane, a Marii Negre si in general pe coasta Oceanului Atlantic.
Exemplarele adulte au lungimea corpului de 55-70 cm, greutatea de 1-2,5 kg si anvergura aripilor de 91-110 cm. Femela este putin mai mica decat masculul si cantareste mai putin. Penajul este similar la ambele sexe, pe partea dorsala cenusiu-inchis spre negru si pe partea ventrala albicios. Penajul este moale si stralucitor, mai ales in zona abdomenului si a toracelui, da impresia ca este fin ca matasea si moale ca blana.
Aripile sunt scurte, mici si inguste, iar picioarele sunt amplasate spre partea din spate a corpului, au labele inzestrate cu membrane inotatoare mari si gheare tari si late, care le ofera posibilitatea sa inoate si sa faca scufundari extraordinare in apa, insa sa se miste stangaci si cu dificultate pe uscat. Corpul este oval, gatul lung si subtire, capul mare si alungit, ciocul lung si drept de culoare gri-inchis. Ochii sunt mari, pozitionati pe partile laterale ale capului, au irisul de culoare inchisa.
Aceste pasari isi petrec foarte rar timpul pe uscat, ele sunt pasari aproape exclusiv acvatice. Pentru a zbura isi iau avant de pe malul apei, intind gatul si capul inainte si picioarele inapoi, falfaie rapid si cu putere din aripi. In perioada de imperechere femelele si masculii se strang in locurile de clocit la lacurile din zonele de tundra si taiga, pe mlastinile si apele line din padurile nordice. In lunile de iarna prefera lagunele, estuarele si tarmurile marilor.
Masculul are un comportament aparte prin care curteaza femela, iar aceasta isi arata sau nu disponibilitatea. Femela depune o singura ponta alcatuita din 2 oua ce au coaja verzui-maslinie sau maronie cu mici pete intunecate. Acestea sunt depunse intr-un cuib realizat din materii vegetale pe platforme de trestii, iarba si stuf.
Cuibul este plutitor, construit dezordonat, se aseamana mai mult cu o aluviune decat cu un loc pentru crescut puii. Ouale sunt clocite timp de 24-29 de zile de ambele pasari, schimbandu-se intre ele, uneori de femela un timp mai indelungat. Dupa eclozarea oualor apar puii care pot inota din prima zi si sunt hraniti si ocrotiti de parinti timp de aproximativ 40 de zile apoi reusesc sa zboare.
Hrana lor consta din pesti de dimensiuni mici, amfibieni, insecte si tot felul de larve. Acestea sunt capturate de pe fundul apei, aduse la suprafata ei si abia apoi inghitite.
Cufundacul cu gusa rosie are denumirea stiintifica de Gavia stellata, face parte din ordinul Gaviiformes, familia Gaviidae si nu este o specie pe cale de disparitie.
Video – Cufundacul cu gusa rosie (Gavia stellata):
