Aicişi acum sunt adverbe, primul de loc, al doilea de timp şi acestea sunt singurele forme corecte, înregistrate în dicţionarele româneşti. Pentru fiecare dintre aceste adverbe există variante colocviale (care nu corespund normelor lingvistice) – aicea, acuma – a căror existenţă se explică prin neglijenţă în exprimare, prin obişnuinţa de a folosi anumite forme ale cuvintelor sau prin contaminare (când mai mulţi vorbitori pronunţa anumite cuvinte într-un anumit fel, tendinţa este de a-i copia pe aceştia).

Există, de asemenea şi variante populare/regionale ale adverbelor în discuţie, pentru aici –  ici, icisa (în Muntenia), aoace (în Transilvania), iar pentru acumacu, acuşi, acuşica (în Muntemia), amu, amuş (în partea de nord a Transilvaniei, în Maramureş), în limba veche – acmu/iacmu.

Când variantele neliterare (populare, regionale, colocviale) apar în textele literare, acestea sunt folosite de scriitori cu intenţia de a crea o anumită atmosferă, de a adecva limbajul la condiţia personajelor etc.

Loading...

15 COMENTARII

  1. Odata ce am aflat cum se zice corect, ma zgarie urechea cand ii aud pe altii pronuntand gresit… de multe ori imi vine sa ii corectez chiar si pe profi…

  2. Este o atitudine benefica pentru “sanatatea” limbii romane… sa ii corectam, politicos, pe cei care gresesc!

  3. Bună!
    Dar diacriticile nu fac parte din vocabularul limbii române, aproape toate sit-urile, sau cele mai multe nu utilizează diacriticile şi nu înțeleg de ce!?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here