Care şi ce sunt pronume relative care, în frază, fac legătura între propoziţii subordonate şi regentele lor, substituind anumite substantive. De exemplu: Am prieteni/ care sunt devotaţicare sunt devotaţi este o propoziţie atributivă a cărei regentă (propozitie de care depinde) este Am prieteni (ce fel de prieteni?), iar în subordonată, pronumele care înlocuieşte/se referă la substantivul prieteni, având funcţia de subiect. Dacă ce şi care apar în propoziţii interogative, se transformă în pronume interogativeCare sunt prietenii adevăraţi ?, Ce mă întrebi ?, iar dacă însoţesc un substantiv, devin adjective pronominale interogativeCare prieteni sunt devotaţi ?, Ce floare preferi ? etc.
În limba română contemporană, este foarte evidentă o tendinţă, accea de a înlocui, în orice context, pronumele relativ care, cu pronumele ce, atunci când este vorba de introducerea unei propoziţii atributive : Prieten adevărat este omul ce te ajută la nevoie/Cărţile ce au fost publicate recent sunt interesante/Poeziile ce au fost recitate mi-au plăcut etc. O asemenea substituţie nu este fundamental greşită, este posibilă, de exemplu, în situaţia în care repetiţia lui care ar deveni deranjantă. Dar, având în vedere « abuzul » în folosirea lui ce, generat, probabil, de senzaţia că ar fi mai « pretenţios » sau mai « trendy » sau doar un cuvant mai scurt, o asemenea tendinţa nu este recomandabilă, este obositoare, nenaturală.
Se va spune, aşadar, în mod firesc, de exemplu : Oamenii care sunt oneşti şi care sunt devotaţi lucrurilor pe care le fac sunt de admirat (nu oamenii ce sunt oneşti, ce sunt devotaţi etc.).

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.