Cuvântul din titlul articolului este unul uzual, dar, în pofida acestui fapt, pronunţia greşită, ezitarea unor vorbitori de limba română în alegerea variantei corecte – complect sau complet – a proliferat. În multe emisiuni TV, nu numai invitaţi ocazionali, dar şi intelectuali cunoscuti, cu pretenţii, îl utilizează în forma greşită, iar în rândul tinerilor deruta apare atunci când, neavând curiozitatea să consulte un dicţionar, preiau variante pe care le aud la cei din jur.

Trebuie ştiut că singura formă corectă (literară) a adjectivului menţionat anterior este complet. Cuvântul provine din limba franceză (fr. complet), etimonul fiind latinescul completus. În niciuna dintre aceste forme nu apare grupul -ct în finalul cuvântului, varianta complect apărând, probabil, în limbajul colocvial, după modelul altor adjective terminate în -ect, precum direct, corect, perfect etc.

Este adevărat că, în unele dicţionare mai vechi, apare complect ca variantă admisă, însă această situaţie nu mai este de actualitate, a fost doar o tentativă (eşuată) de acceptare, ca normă, a unei forme greşite, la un moment dat, pentru că era folosită de mulţi vorbitori, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor cuvinte.

Citește și:  Până în pânzele albe – sensul şi originea expresiei

De asemenea, în mod evident, şi în cazul verbului, forma corectă este a completa (nu a complecta).

Se va spune, de exemplu: Sper că dosarul este complet, pentru a mă putea înscrie la cursuri/Este necesar să completez această informaţie, pentru a fi corect până la capăt etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.