Substantivul din titlul articolului, din punctul de vedere al sensului, este cunoscut de toată lumea – 1. (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva; vrăjmaș 2. Inamic, în război (DEX). Probleme intervin când este vorba de ortografierea, respectiv pronunția acestuia – dujman sau dușman – chiar internetul oferind nenumărate exemple în acest sens, de exemplu: „Cum să te comporți cu un dujman….” (sfaturi.eva.ro), „Lucrarea cea duhovnicească și dujmanul…” (crestinortodox.ro) etc.
De multe ori, cuvintele dușman și dujman sunt confundate în limba română. În realitate, forma corectă și acceptată în literatura și comunicarea standard este dușman. Acest termen provine din limbile slave și a fost adaptat în timp în vocabularul românesc. Dușman se referă la o persoană care îți vrea răul sau este în conflict cu tine. Este important să folosim termenul corect pentru a menține claritatea mesajului transmis.
Chiar în unele dicționare mai vechi este consemnată forma dujman, care este, însă, incorectă.
Singura formă literară, admisă, în DOOM, DEX etc., este dușman – din turcescul duşman – cu pluralul dușmani. Formele de feminin corespunzătoare sunt: dușmancă/dușmance. Trebuie, de asemenea, subliniat că pronunția corectă este cu accentul pe ultima silabă, accentuarea pe prima silabă – dúșman – fiind doar o variantă regională/populară.
Pentru mai multe informații despre cuvinte și expresii care sunt adesea confundate în limba română, consultați articolul nostru Cum este corect: niciun sau nici un? Acesta oferă o analiză detaliată și sfaturi pentru a evita greșelile frecvente.
