Pentru că substantivul din titlul articolului este foarte cunoscut, probabil că mulţi dintre noi l-am auzit în ambele variante – mânăstire/mănăstire.
Originea acestui cuvânt, care denumeşte un aşezământ religios în care trăiesc, potrivit unor reguli de viaţa austerem şi izolaţi de lume, călugări sau călugărite; prin restrangere – ansamblu de clădiri care alcătuiesc un astfel de aşezământ; lăcaş în care serviciul divin este oficiat de călugări (DEX), se află în slavonescul monastyri, dar etimonul mai vechi este grecescul monasterion, al cărui sens iniţial era « locuinţa izolată ». Singura formă corectă indicată de DOOM (Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române) este mănăstire, cu pluralul mănăstiri. Monastire este o varianta populara (ca in titlul cunoscutei legende Monastirea Argesului)
În cultul ortodox, orice mănăstire are, în centrul ansamblului arhitectural, o biserică, acest cuvânt provenind din latinescul basilica.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.