Cu siguranţă, contextele de comunicare cotidiene ne-au pus, pe fiecare dintre noi, în situaţia de a auzi frecvent diverse forme ale verbului a avea, la modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a treia, singular şi plural – (el/ea/ei/ele) să aibe/să aivă sau să aibă? Din nefericire, şi în mass-media, care ar trebui să ofere garanţia unei exprimări impecabile, proliferează, de ceva vreme, forme incorecte.

În limba română, conjunctivul prezent (în afară de prezenţa conjuncţiei să, după care poate fi recunoscut cu uşurinţă), la verbele regulate, se formează după anumite reguli, de exemplu: la persoanele întâi şi a doua, forma conjunctivului este aceeaşi cu cea a indicativului prezenteu lucrez/ eu (vreau) să lucrez, tu lucrezi/tu (vrei) să lucrezi, eu cânt/eu (vreau) să cânt etc. La persoana a treia, intervine o mică diferenţă – el lucrează/el (vrea) să lucreze, ea cântă/ea (vrea) să cânte etc. (mai exact, dacă la indicativ prezent terminaţia este –ă, la conjunctiv va fi –e etc.)

Verbul a avea este, însă, un verb neregulat, ceea ce înseamnă că nu se supune regulilor generale, ci are forme specifice, care trebuie reţinute ca atare. Mai exact, variantele (el/ea/ei/ele) să aibe/să aive/să aivă sunt greşite, singurele forme corecte fiind (el/ea/ei/ele) să aibă.

Prin urmare, se va spune corect, de exemplu: M-aş bucura ca, în această privinţă, el să aibă dreptate/Ei ar trebui să aibă mai multă rigoare în rezolvarea problemelor etc.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.