Internetul influenţează modul nostru de a gândi? Are epoca Internetului impact asupra memoriei? Ne modifică modul de raportare la realitatea imediată? Dar stările de spirit? Ne face mai performanţi sau dimpotrivă? Sunt întrebări la care fiecare dintre noi, la un moment dat, poate, am încercat să găsim răspunsuri, în funcţie de experienţele personale. Nici oamenii de ştiinţă nu au rămas indiferenţi la impactul uriaş al tehnologiei asupra comportamentului şi funcţionării creierului uman, în condiţiile unei dinamici extraordinare a acestui domeniu devenit indispensabil pentru lumea civilizată a începutului de mileniu trei.

Între Facebook, Twitter şi alte reţele de socializare şi căutarea informaţiilor de orice fel pe Google, între rezolvarea unei sarcini de serviciu şi YouTube, între redactarea unui proiect şi Messenger, între Wikipedia şi urmărirea unui film online sau verificarea e-mail-urilor, alegerea destinaţiilor de vacanţă sau de week-end neapărat cu Wi-Fi, neliniştea că ne-am uitat smartphon-ul acasă şi am putea “rata” lucruri importante etc., pare că toată viaţa noastră a devenit dependentă de acest univers virtual, o lume aproape suficientă sieşi. Chiar şi cei mai entuziaşti susţinători ai avantajelor Internetului se întreabă uneori dacă Internetul nu are asupra creierului nostru efectul celui mai puternic drog.

Creierul uman ar putea fi capabil să memoreze întreg Internetul

Dintre toate minunile Pământului, creierul uman este, de departe, cel mai spectaculos. Potrivit unor calcule şi analize făcute de cercetătorii în ştiinţele biologice, de la Institutul Salk, din Statele Unite ale Americii, şi publicate în revista eLife, creierul uman ar putea, teoretic, să conserve un volum de informaţie egal cu cel disponibil pe Internet, în totalitatea lui. Informaţiile memorate de oameni sunt stocate într-o parte a creierului unde memoria ia forma unor impulsuri electrice şi semnale chimice. La fiecare secundă, câteva sute de milioane de mesaje percepute şi transmise de la nivelul simţurilor ajung la creier. Pentru că, în mod obişnuit, gândim şi efectuăm diverse sarcini pe rând, e firesc să ne întrebăm cum face faţă creierul nostru la o aşa avalanşă de mesaje. În fapt, creierul uman dispune de aproximativ zece miliarde de celule nervoase şi fiecare celulă se leagă de alte celule prin neurotransmiţători şi sinapse (puncte de contact între neuroni), astfel de conexiuni fiind de ordinul miliardelor. Prin comparaţie cu această realitate biologică, cel mai performant calculator de astăzi ar putea părea rudimentar.

La momentul actual, stiinta nu poate spune cu certitudine ce modificări şi cum se produc acestea când acumulăm cunoştinţe, dar experimentele şi viaţa au arătat că, pe măsură ce învăţăm şi asimilăm noi informaţii, conexiunile dintre celulele nervoase se înmulţesc, deci creierul nostru devine din ce în ce mai performant. În contextul unei astfel de realităţi, evident că fiecare dintre noi se poate întreba care este impactul Internetului, al tehnologiei în general, asupra creierului nostru.

Internetul şi creierul uman din perspectiva oamenilor de ştiinţă

Principala întrebare la care caută răspuns oamenii de ştiinţă, atunci când este vorba de felul în care epoca Internetului influenţează gândirea, memoria, creativitatea noastră, este dacă omul poate face faţă, în avantajul său, acestei “externalizări” fără precedent a memoriei, în sensul că hard disk-urile computerelor au o capacitate de stocare aproape nelimitată, ceea ce ar putea deveni intimidant, derutant, pentru mintea noastră, obisnuită să exploateze doar partial capacitătile sale. Altfel spus, putem deveni mai performanţi, mai inteligenţi, având la dispoziţie Internetul, sau, dimpotrivă, dobândim stereotipii, ne “lenevim”, având la dispoziţie informaţia la un click distanţă?

Cele mai mulţi specialişti în domeniul neurostiintelor pornesc de la un adevăr de necontestat, care se referă la “plasticitatea” creierului nostru, adică la capacitatea sa uimitoare de a se adapta. Povestea “fricii” de nou şi de progres e veche de când lumea. Când s-au inventat scrisul, mai târziu, tiparul, chiar şi cei mai învăţaţi dintre oameni se temeau că acest fapt va conduce la scăderea memoriei. În perioada Renaşterii era la modă să se noteze pe hârtie maxime şi cugetări, care să fie învăţate apoi pe de rost. Cine s-ar mai gândi astăzi să noteze pe o foaie de hârtie ceva ce poate accesa imediat pe Internet?

Nu Internetul atentează la capacităţile noastre intelectuale. Problema este că cei mai mulţi nu suntem pregătiţi, creierul nostru nu este suficient antrenat pentru a efectua mai multe lucruri deodată. Or, o astfel de dependenţă creează Internetul – când suntem conectaţi, creierul nostru se obişnuieşte să primească tot felul de informaţii într-un ritm susţinut, iar când ne deconectăm, creierul cere ritmul de dinainte, de aici senzaţia de “dependenţă”.

Un studiu efectuat de doi cercetători de la Universitatea Standford, pe un grup de studenţi, în legătură cu capacitatea “multitasking”, adică abilitatea de a jongla între diferite activităţi pe Internet – să asculte muzică, să acceseze Google, Facebook, Twitter etc. – a constatat că, într-adevăr, cei care efectuau mai multe activităţi de acest fel, în acelaşi timp, erau mai puţin eficienţi decât cei care le efectuau pe rând. Studiul nu a putut spune însă cu certitudine dacă era vorba doar de obişnuinţă sau de incapacitatea de a accepta că există şi alte moduri de a “funcţiona”.

Revista The Edge a făcut un sondaj referitor la felul în care Internetul influenţează gândirea, memoria, inteligenţa noastră. Peste 170 de experţi în IT, oameni de ştiinţă, artişti, jurnalişti etc. au fost întrebaţi în ce măsură Internetul le-a influenţat viaţa, activitatea cotidiană, felul de a fi, de a reacţiona, iar răspunsurile au fost extrem de diverse. Specialiştii consideră că influenţa Internetului asupra modului nostru de a gândi şi a ne manifesta se concretizează în câteva categorii de adaptare, caracterizate succint astfel:

• Utilizarea corectă a Internetului, cu un bun control asupra timpului, îmbunătăţeşte funcţiile celebrale şi capacităţile noastre de percepţie.
• Internetul a transformat enorm capacitatea noastră de concentrare şi atenţia, dar numai în cazul celor care au învăţat cum să îl valorifice corect. Este uşor să se alunece în dezinformare, credulitate, superficialitate, dependenţă, atunci când lipseşte o cultură a Internetului (internauţi care nu ştiu să caute informaţii, nu ştiu să le verifice, care nu ştiu să se protejeze etc.). Este obligatorie o disciplină mentală adecvată mediului virtual, fără a neglija capacitatea de concentrare.
• Internetul influenţează felul în care luăm decizii. Fizicianul Daniel Hillis, cofondator al Thinking Machines Corporation, apreciază că legătura noastră cu Internetul este similară cu cea pe care un individ o are cu ecosistemul căruia îi aparţine. Devenim codependenţi, nu stăpâni.
• Marissa Ann Mayer, fost purtător de cuvânt al Google, remarcă faptul că Internetul nu a schimbat ceea ce se ştia, ci ceea ce se poate accesa, a înlocuit memoria faptelor cu ingenuitatea şi gândirea critică, atâta vreme cât se apelează la instrumentul potrivit şi se interacţionează cu oamenii potriviţi.

Internetul şi memoria umană

Efectele Internetului asupra memoriei sunt încă insuficient cercetate, sublinia o echipă de cercetători de la Universitatea Columbia, dar ceea ce începe să se contureze clar, din diversele experimente, este că memoria umană se adaptează, schimbându-se modul în care oamenii îşi amintesc informaţiile. De exemplu, în situaţia în care cineva ne-ar întreba dacă există ţări cu o singură culoare în drapelul lor, la ce ne-am gândi mai întâi? Ne gândim la steaguri sau ne gândim să accesăm Google pentru a afla? În funcţie de primul impuls, ne putem da seama în ce măsură memoria noastră a devenit dependentă de posibilitatea “externalizării” informaţiei.

Niciodată memoria nu s-a aflat în afara noastră la nivelul pe care l-a facilitat şi accelerat Internetul. Unul dintre avantaje ar fi că ne putem consacra unor activităţi mult mai creative, altfel spus, “să avem capul bine organizat”, nu neapărat “plin” cu informaţii. Pe de altă parte, tocmai volumul de informaţie ne face mai performanţi când este vorba de a reorganiza, recrea, valorifica ceea ce ştim. Specialiştii spun că ideal ar fi ca fiecare să găsească echilibrul fragil între ceea ce este obligatoriu de memorat, capitalul cognitiv personal, şi ceea ce se poate accesa prin metodele tehnologiei moderne, în funcţie de personalitatea fiecăruia.

Şi mai important, cercetătorii din domeniul neurostiintelor subliniază că cele mai multe informaţii pe care le oferă Internetul merg în memoria noastră de scurtă durată (memoria de lucru), supradimensionată în condiţiile apelului la tehnologie, capabilă să îndeplinească mai multe sarcini simultan, ceea ce poate fi în detrimentul memoriei de lungă durată, de care depind capacitatea de a reflecta asupra trecutului, de proiecţie a viitorului, introspecţia, relaţiile noastre cu ceilalţi şi chiar viziunea asupra sensului vieţii.

Cum ne influenţează reţele sociale comportamentul? Ce este FOMO?

Reţele sociale, cu milioane de adepţi – Facebook. Twitter, Instagram, Pinterest, Google+, Linkedin, Flickr etc. – în epoca Internetului, au devenit, orice s-ar spune, parte integrantă a vieţii noastre cotidiene. Prieteni virtuali, muzică, fotografii, jocuri, videouri etc. – toate ne ţin captivi minute, ore bune, ca şi cum un eveniment de mare importanţă urmează să se producă şi nu-l putem rata. Ne întoarcem mereu pe aceste reţele de socializare, chiar şi atunci când avem sentimentul că este timp irosit. Înseamnă că, sub influenţa acestor lumi virtuale, ceva s-a modificat în comportamentul nostru, uneori în bine, alteori altfel. Rămâne la latitudinea fiecăruia să deceleze ce predomină, în cazul său, în interesul faţă de o reţea de socializare sau alta:

• Retelelele de socializare de pe Internet facilitează, fără îndoială, legarea de prietenii, regăsirea unor vechi cunoştinţe, a unor colegi de şcoală, comunicarea cu cei apropiaţi aflaţi la distanţă, pot fi un remediu temporar pentru singurătate, permit accesul rapid la ştiri de actualitate şi de interes.
• Mediul virtual al reţelelor de socializare poate fi şi o formă de autovalorizare, în sensul etalării succesului personal într-o împrejurare sau alta, a realizărilor importante, minimalizând eşecurile.
• Revenirea cu regularitate la reţelele de socializare are deja şi un nume dat de specialişti – “Fear of missing out”/Teamă de a pierde ceva, prescurtat FOMO, adică anxietatea, neliniştea că tocmai în absenţa noastră au loc evenimente, interacţiuni semnificative.
• De asemenea, posibilitatea anonimatului pe unele dintre aceste reţele reprezintă, pentru unele persoane, o formă de defulare, în sensul afirmării curajoase a unor idei pe care în familie, societate, în viaţa reală, nu au curajul să le manifeste. Sau chiar în cazul unei identităţi reale, o reţea de socializare permite controlul asupra ceea ce fiecare vrea să arate sau să ascundă. Pe o reţea de socializare poţi deveni persoana care ai vrea să fii sau în felul în care ai vrea să fii perceput.
• Sfera emoţională nu este nici ea de neglijat. John Cacioppo, cercatator la Universitatea din Chicago, a lansat şi un concept – efectul de contagiune emoţională – uşor de verificat. Dacă, de exemplu, un internaut interacţionează cu un prieten virtual a cărui stare de spirit nu este foarte bună, există şanse mari ca această stare să se transmită. Aspectul pozitiv ar fi că o stare de spirit optimistă se transmite mult mai uşor decât una negativă.
• Reţelele de socializare au reinventat şi politica. E de ajuns să ne gândim, de exemplu, la “Primăvara arabă”, numele sub care sunt cunoscute mişcările de protest din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, de la sfârşitul anului 2010, când reţelele de socializare au înlesnit organizarea protestatarilor. Situaţii de mobilizare pe astfel de reţele sunt însă nenumărate, în toate ţările, inclusiv la noi.
• Nu trebuie ignorate, pe de altă parte, riscurile, aspectele negative, uneori chiar dramatice, la care se expun unii dintre internauţi (mai ales adolescenţii, din imaturitate sau teribilism): ameninţări, răzbunări, pedofilie, tentative de convertire la anumite mişcări/grupări, exploatarea unor informaţii legate de viaţa privată, cybercriminalitatea etc.

  

Este evident că, indiferent de atitudinea pro sau contra revoluţiei tehnologice a informaţiei, nimeni nu poate rămâne indiferent faţă de un astfel de subiect, Internetul, deoarece face parte din viaţa noastră cotidiană. Faptul că avem acces la o cantitate uriaşă informaţie, că posibilităţile de comunicare sunt excepţionale reprezintă marea şansă pe care ne-o oferă tehnologia. Depinde de fiecare dintre noi, de nivelul de instrucţie, de inteligenţă, de educaţie, ce alegem, cum alegem din ceea ce ni se oferă, cum gestionam timpul, pentru a fi în beneficiul nostru.

Bernard Stiegler, un filosof francez contemporan, specializat în efectele dezvoltării tehnologice asupra personalităţii umane, remarcă faptul că Internetul este ambivalent, asemenea unui medicament, poate fi şi remediu şi otravă, şi emancipare şi alienare”. Important este să avem spiritul deschis, iar creierul nostru va învăţa să selecteze ceea ce prezintă importanţă pentru noi şi ce nu, beneficiind în acelaşi timp de şansa enormă la educaţie, cultură si civilizaţie, pe care Internetul a adus-o în vieţile noastre.

http://www.youtube.com/watch?v=5JqbnmocTLg