O operă de artă este o enigmă care trebuie descifrată, este expresia unui anumit fel de a înţelege lumea, este punctul de convergenţă al gândurilor, memoriei şi sentimentelor artistului şi al cărei scop este, cum spunea celebrul scriitor Paul Valery, “să provoace dezvoltări infinite în mintea celui care o receptează”.
Când ne aflăm în faţa unei opere de artă putem, desigur, să şi visăm, dar, mai ales, să ne străduim să înţelegem sensul acesteia, care derivă din inteligenţă, pricepere, gust, proporţie, cunoaştere. Ceea ce contează mai presus de toate într-o operă de artă este “adâncimea vitală din care a putut să izvorască” (James Joyce).
O operă de artă este o creaţie realizată prin intermediul diferitelor forme de expresie artistică şi simbolică, precum pictura, sculptura, literatura, muzica, dansul sau cinematografia, cu scopul de a comunica idei, emoții, perspective sau viziuni asupra lumii. Aceste creații se disting prin calitatea lor de a provoca o reacție estetică, intelectuală sau emoțională privitorului, ascultătorului sau cititorului.
O operă de artă se defineşte prin subiectivitate, originalitate, prin durabilitate (tinde să rămână relevantă și să fie apreciată de-a lungul timpului, transmițând mesajele sale dincolo de generații și de contextul inițial), prin capacitatea de a schimba modul în care percepem lumea, de a provoca gândirea critică și de a stimula dialogul.
Cum să privim o operă de artă?
Arta este un domeniu vast, o manifestare a creativității umane prin intermediul expresiei estetice și simbolice, în care, practic, nu există limite şi, probabil, ar fi nevoie de zeci şi sute de pagini, de tratate întregi, pentru a descrie infinitele posibilităţi de înţelegere şi interpretare în faţa unei opere de artă.
Dar, pentru că este vară, pentru că este vremea vacanţelor, a concediilor şi, cu siguranţă, mulţi vor avea ocazia să treacă pragul unui muzeu, să viziteze o galerie de artă, să ajungă în locuri din această lume în care se păstrează mari valori culturale şi artistice, ne vom referi deocamdată doar la artele vizuale (pictura, sculptura) şi la câteva aspecte care ne vor aduce mai aproape de esenţa şi mesajul operelor pe care am putea avea ocazia să le admirăm.
A privi și a înţelege o operă de artă poate fi o experiență profundă și personală, revitalizantă şi inspiratoare şi există câteva abordări și câţiva pași care ne pot ajuta să ne conectăm mai bine cu aceasta. Iată câteva aspecte de luat în considerare:
Când privesti o operă de artă, păstrează o minte deschisă!
Când intri într-un muzeu/ expoziţie/ galerie, încearcă să nu ai idei preconcepute despre ceea ce urmează să vezi. Unele opere de artă ar putea fi surprinzătoare, încântătoare, altele dezamăgitoare. Unii consideră că arta comunică în termenii ei şi nu este nevoie de informaţii prealabile pentru a o înţelege sau aprecia. Sunt şi alţii care cred că nu se poate înţelege mare lucru dintr-o operă de artă fără a cunoaşte contextul social şi cultural în care a fost creată.
Uneori este uimitor să vezi atât de mulți oameni în galerii și muzee plimbându-se cu căști și ascultând descrieri preînregistrate ale operelor de artă expuse. De asemenea, în multe locuri sunt postate plăcuțe care descriu opera de artă, intențiile artistului și/ sau sensul “definitiv”, așa cum este scris de un critic de artă sau altul.
Până la urmă, cel mai bun mod de a privi arta este să te plimbi prin muzeu sau galerie, să-ţi acorzi timp pentru a percepe pe indelete ceea ce vezi. Încearcă să observi detaliile, formele, culorile și compoziția generală. Permite-ți să ai o reacție inițială emoțională sau instinctivă și să vezi ce îți “transmite”. Apoi, cine doreşte poate afla mai multe despre opera de artă în contextul ei cultural, istoric, social – Cine este artistul? În ce perioadă a fost realizată? Ce evenimente istorice sau mișcări artistice au influențat creația? etc.
Priveşte cu atenţie!
Iniţial, priveşte opera frontal, eventual fă câţiva paşi înapoi şi observă cum percepi imaginea în ansamblu. Încearcă apoi să priveşti din lateral, pentru că s-ar putea să remarci ceva ce nu ai văzut la inceput. Sunt situaţii când, privind dintr-un anumit unghi, compoziţia pare altfel – aşa numita artă “anamorfică” (efect optic, în pictură, caracterizat prin a deforma ceea ce, văzut dintr-un anumit unghi, pare normal).
Au fost efectuate studii pentru a se afla cât timp petrecem uitându-ne la o operă de artă intr-un muzeu sau expoziţie. Multe au constatat că vizitatorii privesc (o pictură, o sculptură) mai puțin de două secunde, se întorc și citesc textul explicativ pentru încă 10 secunde și apoi merg mai departe. Chiar la Muzeul Luvru, în faţa celebrului tablou “Mona Lisa”, al lui Leonardo da Vinci, se pare că vizitatorii stau în medie doar 15 secunde, ceea ce este extrem de puţin, cele câteva secunde permiţând doar o percepţie fragmentară a operei.
Nu putem înţelege mesajul operei de artă, nu putem asambla imaginea în mintea noastră dintr-o singură privire. Prin urmare, cu cât petrecem mai mult timp contemplând o creaţie, cu atât putem colecta mai multe detalii vizuale, care să ne dezvăluie treptat mesajul.
Criticii de artă recomandă să zăbovim circa 20 de minute în faţa unui tablou care ne interesează (poate un portret, un peisaj, o pictură abstractă etc.). Într-o vizită într-o galerie de artă, care durează, de pildă, o oră, acest lucru ne permite să ne plimbăm timp de 20 de minute, să alegem o operă care ne trezeşte interesul, în faţa căreia să petrecem următoarele 20 de minute și să avem încă timp să luăm un catalog și să admirăm şi celelalte lucrări.
Explorează intențiile artistului!
Încearcă să intuieşti/ înţelegi ce a dorit artistul să transmită prin respectiva lucrare. Este un “comentariu” social/ istoric, o explorare a unui anumit subiect sau pur și simplu o expresie a emoțiilor personale?
O operă de artă – Examinează-i elementele formale!
Observă compoziția – Cum sunt aranjate elementele în lucrare? Există o simetrie sau asimetrie? Este ordonată sau haotică? Ce culori sunt folosite? Sunt vibrante sau subtile? Ce efect au acestea asupra stării tale de spirit? Dacă este o lucrare tridimensională sau un tablou cu detalii texturate, cum influențează textura percepția ta? Ce tipuri de linii (curbe, drepte, sinuoase) și forme (geometrice, organice) predomină?
Ce materiale şi tehnici au fost folosite – acuarelă sau picturi în ulei, sculpturi din lut, marmură, metal, piese din ceramică sau sticlă? Există multe materiale care diferă prin gradul de dificultate în manipularea lor, prin finisajul pe care îl oferă, prin posibilitățile de transformare, variațiile lor etc. Prin urmare, alegerea artistului nu este întâmplătoare, întrucât materialele sunt limbajul lucrărilor sale și sunt o reflectare fidelă a elaborării lor.
De asemenea, luarea în considerare a mărimii și formei unei creații este fundamentală. O pânză orizontală nu este același lucru cu una verticală. Uneori, prima este folosită pentru a picta peisaje, iar cea de-a doua pentru portrete s.a.m.d.
Caută simboluri și teme recurente!
Caută simboluri și teme recurente – anumite imagini sau motive pot avea semnificații profunde. De exemplu, un craniu într-o pictură poate simboliza ideea de moarte sau o matrice a cunoaşterii, a înţelepciunii, a puterii, un anumit peisaj poate avea conotații mitologice sau religioase etc.
Reflectează asupra reacțiilor și gândurilor tale!
Cum te face să te simți respectiva operă de artă? Ce amintiri, idei sau emoții îți evocă? O culoare, un peisaj ar putea declanşa ceva în adâncurile memoriei personale. Interpretarea ta poate fi unică și valoroasă, chiar dacă nu coincide cu cea a altor privitori sau critici.
Ulterior poţi citi despre cum a fost percepută de critica de specialitate respectiva operă. Compară-ți observațiile și interpretările cu ale altora pentru a obține o perspectivă mai largă. Poţi să revii la opera preferată de mai multe ori, observațiile și înțelegerile tale se pot schimba și adânci cu fiecare nouă privire.
Există, desigur, zeci de moduri de a privi si înţelege arta vizuală. Niciunul dintre acestea nu este greșit, dar anumite metode facilitează o conexiune și o înțelegere mai profundă, care înseamnă o rafinare a gândului şi a personalităţii celui care priveşte, o stare de spirit mai bună, un potenţial imaginativ surprinzător, încredere în sine.
Apoi, într-o societate care ne “bombardează” cu imagini, a privi şi a înţelege o operă de artă este un excepţional mod de autoeducaţie estetică, un fel de a (re)învăţa să privim, să simţim, să reflectăm. In plus, cu siguranţă, funcţia catharctică (“purificarea spiritului prin artă”), invocată de antici, este la fel de valabilă si astăzi.
