Cutia Pandorei/A deschide cutia Pandorei este o expresie frecvent folosită, în diverse limbi, a cărei origine se află în mitologia greacă. Potrivit mitului antic, Pandora, al cărei nume provine din gr. “pan” (tot) şi “doron” (dar), este prima femeie din lume, modelată din lut, de către Hefaistos (zeul focului, al metalurgiei şi al vulcanilor) şi însufleţită de Atena (zeiţa înţelepciunii).

La porunca lui Zeus, Afrodita (zeiţa iubirii) i-a dăruit Pandorei frumuseţe, Apollo (zeul artelor) i-a dat talent muzical, Hermes (apărătorul secretelor zeilor, dar şi mesagerul lor) a învăţat-o arta persuasiunii, dar şi minciuna şi, mai ales, i-a dăruit curiozitatea, Hera (protectoarea femeilor şi a familiei) i-a dat gelozia.

Pandora, pictura de Jean Cousin

Versiunea cea mai cunoscută a mitului referitor la Pandora şi Cutia Pandorei a fost consemnată de Hesiod (poet grec, din secolul al VIII-lea i.Hr.), în scrierea “Munci şi zile”. Acesta povesteşte că tradiţia spune că Pandora a fost creată la porunca lui Zeus, zeul suprem al mitologiei greceşti, pentru a se răzbuna pe Prometeu, titanul care a furat focul de la zei, focul sacru din Olimp, simbol al puterii şi al cunoaşterii divine, pentru a-l da oamenilor. Chipul Pandorei, modelat de Hefaistos, era încântător, strălucitor, precum al zeiţelor nemuritoare, graţia ei, ameţitoare, veşmintele bogate, în păr cu flori de primăvară.

Zeus a oferit mâna Pandorei lui Epimeneu, fratele lui Prometeu. Numele acestor doi titani sunt şi ele încărcate de semnificaţii: Epimeneu, în greacă, înseamnă “care gândeşte prea târziu”, în timp ce Prometeu înseamnă “care gândeşte înainte de a făptui”.

Deşi Prometeu i-a cerut fratelui său să refuze “cadoul” oferit de Zeus, Epimeneu a nesocotit sfatul fratelui şi a acceptat-o pe Pandora de nevastă. Aceasta a adus cu sine, din Olimp, unde a fost creată, o cutie misterioasă – Cutia Pandorei – cu interdicţia, din partea lui Zeus, de a o deschide, dar pe care să i-o ofere în dar lui Epimeneu. În această cutie se aflau toate relele lumii – boala, bătrâneţea, războiul, foamea, nebunia, mizeria, moartea, viciile, înşelătoria, orgoliul, dar şi un bine – speranţa.

Curând după ce a devenit soţia fratelui lui Prometeu, Pandora nu a rezistat curiozităţii şi a deschis cutia, eliberând astfel, în lume, toate relele închise acolo. În zadar a încercat să închidă cutia, era prea târziu, singurul dar rămas în cutie a fost “speranţa”. De aici şi originea unei alte expresii: “Speranţa moare ultima!”

Citește și:  Atena - lecţia fierbinte a nemuririi (II)

Din acea zi, nenumărate calamităţi au venit peste oameni din toate părţile, în tăcere, nimeni nu a scăpat de răzbunarea lui Zeus, pentru că Prometeu a furat focul din Olimp.

Cutia Pandorei

Este interesantă explicaţia pe care mulţi traducători ai vechilor texte greceşti o aduc în legătură cu “speranţa”, care a rămas, ultima, în Cutia Pandorei. Ei spun că, de fapt, cuvântul grecesc “elpis” a fost tradus de multe ori greşit şi aşa s-a întipărit în memoria generaţiilor, că acesta nu însemna “speranţă”, ci “aşteptare a ceva” sau, într-o traducere şi mai potrivită, “teamă iraţională de ceva”. Prin urmare, prin închiderea cutiei după ce relele au fost eliberate în lume, rămânând înăuntru un singur “dar”, oamenii vor suferi din pricina relelor respective, dar nu şi de “aşteptarea” relelor viitoare, care ar fi fost, poate, o pedeapsă şi mai grea.

Într-o altă interpretare, Cutia Pandorei ar fi fost o amforă uriaşă, folosită, de obicei, de vechii greci, pentru a păstra cerealele. Un astfel de vas oamenii nu puteau să-l umple decât cu multă muncă şi, in felul acesta, amfora ar fi devenit o imagine simbol a condiţiei umane. În plus, femeia era cea care deschidea intotdeauna un asemenea vas, pentru a-şi hrăni familia. Este motivul pentru care Pandora este numită, în unele legende, Anesidora – “cea care face să iasă darurile din adâncimi”, un fel de zeiţă a Pământului şi a fertilităţii.

Expresia Cutia Pandorei/A deschide Cutia Pandorei, aşa cum este folosită astăzi, are însă legătură cu varianta povestită de Hesiod, pentru că se referă la faptul că o curiozitate exagerată poate genera un şir nesfârşit de evenimente negative sau că, sub o aparenţă ademenitoare, se pot ascunde nenorociri. De asemenea, “A deschide cutia Pandorei” poate să însemne şi că abordarea unui subiect tabu sau sensibil sau fără menajamente faţă de o persoană, situaţie etc. poate antrena o succesiune de reacţii negative.

Pe de altă parte, multe elemente din mitul prometeic, inclusiv cel despre Cutia Pandorei, au fost împrumutate, de exemplu, în legendele georgiene, din zona Caucazului, în acestea accentul căzând asupra faptului că femeia este sursa relelor în lume, idee care, implicit, intr-o conotaţie secundară, este cuprinsă şi în sensul actual al expresiei Cutia Pandorei.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.