Delfinul lui Cuvier face parte din familia cetaceelor, a balenelor cu cioc și chiar are botul în formă de cioc de gâscă. Această specie este o balenă după cum o considera Georges Cuvier, naturalistul francez care a descoperit un fragment de craniu dintr-o fosilă în anul 1823.
Până atunci el considera că această specie de balene a dispărut, dar în realitate s-a constatat că mamiferul încă trăiește în apele temperate și tropicale din oceanele din lumea întreagă. Numele său a fost ales în cinstea savantului naturalist francez George Cuvier.
Trăind în apele temperate și tropicale ale oceanelor lumii, delfinul lui Cuvier este o specie discretă, care petrece cea mai mare parte a timpului în ape adânci, departe de coastă.
Caracteristicile fizice ale delfinului lui Cuvier
Această balenă cu cioc se remarcă prin corpul ei robust, alungit, dar mai ales prin înotătoarea dorsală destul de mica, amplasată mult în partea posterioară a spatelui. Interesant este și coloritul corpului acestui cetaceu, este bej sau maroniu-ruginiu-deschis, dar poate fi și cenușiu-albăstrui-ardezie.
Pe piele poate avea numeroase cicatrici liniare, foarte lungi, care sunt de la luptele între masculi (produse în perioada de împerechere, pentru dominație și alegerea femelelor) sau produse de paraziții de piele.
La gât, delfinul lui Cuvier are două șanțuri bine evidențiate, fruntea este inclinată și netedă, aripioarele înotătoare sunt relativ mici, iar înotătoarea codală este orizontală, alcătuită din doi lobi simetrici, puternici, ca la toate speciile de cetacee. Faptul că are ciocul în forma sa specială, ca de cioc de gâscă, este motivul pentru care acest cetaceu a fost numit și balena cu cioc de gâscă.
Un exemplar adult are lungimea corpului de 7-7,5 m și greutatea de aproximativ 3-4 tone. Înotătoarele pectorale sunt alungite și destul de mici, astfel încât nu schimbă prea mult forma aerodinamică a corpului acestui mamifer oceanic. Datorită cozii mari, formate din doi lobi puternici, poate înota rapid la dâncimi foarte mari.
Masculii se diferențiază de femele prin dinții conici, lungi, care ies afară, ca niște colți, din maxilarul inferior. De asemenea, ei au și coloritul corpului mai luminos ca femelele, mai ales în partea anterioară superioară a capului și pe spate, iar la o anumită vârstă ajung chiar să aibă pielea albă.
Alimentația și reproducerea delfinului lui Cuvier
Aceste cetacee trăiesc în grupuri mici de cel mult 10 exemplare, în general unitatea socială este variabilă și redusă ca număr de indivizi. Hrana lor este alcătuită în principal din calamari, lucru caracteristic tuturor balenelor cu cioc.
Delfinul lui Cuvier face parte din ordinal Cetacea, familia Ziphiidae. Are denumirea științifică de Ziphius cavirostris.
Comunicare și interacțiuni sociale
Deși este o specie discretă și solitară, delfinul lui Cuvier comunică printr-un sistem complex de sunete de frecvență joasă, folosite pentru ecolocație și detectarea prăzii în întunericul adâncurilor oceanice. Studiile arată că acești cetacei folosesc un repertoriu de clicuri și fluierături pentru a interacționa cu alți membri ai speciei, formând grupuri mici, de obicei de 3-7 indivizi.
Importanța ecologică și impactul schimbărilor climatice
Delfinul lui Cuvier joacă un rol important în echilibrul ecosistemelor marine, fiind un prădător de vârf în adâncuri. Schimbările climatice și poluarea fonică provocată de activitățile umane, cum ar fi exercițiile militare și traficul maritim intens, reprezintă amenințări majore pentru această specie, afectându-i comportamentul de hrănire și reproducere.
Video- Delfinul lui Cuvier (Ziphius cavirostris) sau balena cu cioc de gâscă:
