Design este un neologism frecvent utilizat in epoca actuală, de aceea cunoaşterea exactă a sensului şi pronunţia corectă sunt absolut necesare. Cuvântul provine din limba engleză – engl. design – fiind preluat, ca şi alte neologisme (nu toate) în forma scrisă şi cu pronunţia din limba de provenienţă. Aşadar, se pronunţă [dizain], iar explicaţia cea mai simplă a sensului, cea de dicţionar este: 1. Domeniu multidisciplinar interesat de ansamblul factorilor (social-economici, funcționali, tehnici, ergonomici, estetici etc.) care contribuie la aspectul și calitatea produsului de mare serie 2. Aspect exterior, fel in care se prezintă un lucru (din punct de vedere estetic); Disciplină care urmărește armonizarea mediului uman, incepand de la conceperea obiectelor uzuale pană la urbanism și amenajarea peisajului (DEX).

În engleză, termenul design se foloseşte încă din perioada clasică (secolul al XVII-lea) şi la origine se află latinescul designare, care înseamnă a desena, a marca printr-un semn, a indica. Cel care a introdus în teoria artei cuvântul design, în 1712, este Shaftesbury, scriitor, om politic şi filosof, preocupat de definirea frumosului în artă. Cu sensul modern de metodă de creaţie care urmăreşte să dea fiecărui produs, pe lângă funcţionalitate, şi un aspect plăcut, a început să fie utilizat din secolul al XIX-lea. De atunci, până în prezent, aproape că nu a rămas domeniu care să nu interfereze cu elementele de design – arhitectură, vestimentaţie, decoraţii interioare, arte grafice, mediu etc.

De asemenea, limba română a împrumutat şi substantivul designer (pronunţat [dizainăr]) – specialist în design.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here