Despre stafie în tradiții populare și credințe moderne – cum s-a shimbat în timp reprezentarea spiritelor?

Termenul de stafie (sau uneorie stahie) desemneaza in mitologia romaneasca un duh mort care din diverse motive ramane legat de locurile unde si-a petrecut viata. Cei care au murit de o moarte rapida sau nenaturala – spanzurati, impuscati, inecati, in urma unor accidente – vor deveni suflete ratacitoare in locurile unde s-a petrecut moartea sau uneori in preajma casei lor din timpul vietii. Blestemati sa rataceasca ca spirit prin lume sunt si cei care nu s-au bucurat de inmormantari cuviincioase, cei carora nu li se face pomana adecvata sau cei vrajiti de o vrajitoare.

Exista doua credinte cu privire la modul in care apare stafia: aceasta fie ii apare unui om sub infatisarea sa umana, de dinainte de moarte, purtand vestminte albe, rosii, negre sau galbene, fie apare sub infatisari nenaturale si neumane. Acestea din urma sunt numite in popor si aratari, vedenii, naluciri si sunt de multe ori nu spirite ale decedatilor, ci aratari ale diavolului care vrea sa faca rau oamenilor (Tudor Pamfile, Mitologia poporului roman).

Stafia, ca si omul in viata, socializeaza cu ale stafii si se aduna in locuri unde de obicei nu pot fi deranjate de catre oameni: biserici, mori, case nelocuite sau in ruina. De aceea, casele pustii nu trebuie daramate, caci astfel stafiile care isi gasisera acolo lacas se vor imprastia prin satul respectiv si vor cauta sa sperie oamenii.

In mitologia romaneasca, stafia nu este o fiinta malefica – precum strigoiul, varcolacul sau vrajitorul – singurul rau pe care il poate ea cauza fiind spaima. Astfel, oamenii cand trec prin locuri susceptibile de a fi bantuite, nu trebuie sa se uite la ele si nici inapoi, caci daca intorci capul, vei vedea “lucrul rau”.

Mit esential al poporului roman, dar si a altor diverse popoare este stafia ca suflet al unui mort sacrificat in constructia unei cladiri, suflet care va rataci in jurul cladirii respective si o va apara astfel de alte duhuri rele. Jertfa omeneasca in creare este liric exprimata in legenda Manastirii Argesului a Mesterului Manole, care isi sacrifica tanara sotie pentru construirea temeinica a bisericii.

Insa termenul de stafie a evoluat odata cu societatea, confundandu-se in modernitate cu acela de spirit al unor defuncti, spirit care isi pastreaza toate caracteristicile celui decedat. Astfel, in conditiile existentei credintei conform careia sufletul omului este independent fata de trup, in care doar salasluieste temporar, stafiile sunt acele spirite ale decedatilor care nu isi pot gasi linistea si nu pot trece astfel in lumea cealalta definitv din diverse cauze: mai au ceva de infaptuit pe lumea aceasta, au avut o moarte nenaturala, doresc ca rudele sa ii razbune moartea, cer pomana, sau pur si simplu nu sunt pregatiti sa evolueze in lumea cealalta si raman o vreme legati de aceasta.

Asadar, povestirile relatate de cei care marturisesc ca au vazut o stafie se axeaza pe dorinta acesteia de a obtine fie iertarea pentru un fapt rau comis in timpul vietii, fie razbunarea unei crime. Dar, dupa cum s-a spus, in ziua de astazi se considera ca multe spirite apar fara vreun motiv anume, doar din dor de casa sau curiozitate, pentru a-si revedea casa, rudele, prietenii. Ele nu doresc niciodata sa cauzeze rau sau sa inspaimante.

Aceasta stafie este de obicei o creatura aeriana, fara vreo substanta, care poate trece prin orice zid sau obstacol material, dar care pastreaza total sau partial caracteristici ale persoanei decedate: fie aparenta fizica, fie mirosul specific al acelei persoane, fie vocea, fie o expresie sau fraza pe care doar defunctul o utiliza. Exista insa si cazuri de aparitii ale unui spirit care se aseamana perfect cu persoana decedata, intr-atat incat doar cunoasterea faptului ca ea a murit poate favoriza realizarea ca este vorba de o stafie.

Stafia moderna, ca si cea din traditiile stravechi, nu este nici benefica, nici malefica, ea apare pur si simplu sau apare cu un scop personal. De multe ori, apare cuiva in incercarea de a initia o comunicare si de a cere un ajutor sau altul. De aceea, marturiile atesta mai degraba aparitii de spirite sub forma de persoane tinere si placute (cum erau inainte de moarte sau chiar cum erau in tinerete), fara a cauza spaima decat prin simplul fapt de a fi stafie, nu aparitii grotesti – ca cele din filmele de groaza – cu oameni mutilati, arsi, accidentati, cu topoare in cap sau membre lipsa.

Modurile de aparitie ale stafiei sunt diverse, de la o aparitie subita si extrem de reala, reprezentata de o persoana decedata, la una mai “fantomatica”: de exemplu, poate sa nu aiba picioare sau bust, sau capul inconjurat de o aura sau de un nor opac. Vederea unei stafii este insotita de multe ori de alti factori senzoriali: se face auzita, simtita printr-un al saselea simt (acea senzatie pe care martorii o descriu asemanand-o cu cea de a fi privit fara a fi cineva real in camera); se face prezenta modificand si realitatea obiectiva: camera devine rece, apar curenti de aer inexplicabili, lumina palpaie sau se stinge.

Aceasta interpretare moderna a stafiei a dat nastere unui curent si unei mode extrem de influente inca si astazi: spiritismul. Acesta se bazeaza pe credinta in existenta stafiei si in posibilitatea comunicarii cu aceasta. Comunicarea cu spiritul decedatului este facuta posibila prin intermediul unui medium care intra intr-o transa ce ii permite comunicarea aceasta paranormala. Spiritismul ca moda moderna a aparut in S.U.A., in 1848, cand fiica unui fermier aude zgomote diferite in casa si ajunge sa distinga un cod specific al acestor zgomote – de fapt, mesaje ale stafiei, care fusese ucisa in acea casa. Aceasta fata este indeobste considerata a fi fost primul medium, iar dupa aceasta intamplare, atat in S.U.A., cat si in Europa, spiritismul a luat amploare.

Fie ca dati crezare sau nu marturiilor diverse adunate (puteti citi o lucrare stiintifica, Viata mortilor, de Marie Capdecomme), trebuie recunoscut faptul ca unele lucruri intr-adevar se intampla, chiar daca pot fi explicate si prin alte modalitati decat prin aparitia unei stafii.