Dihorul cu labe negre este o specie care a fost reintrodusa in regiunile centrale ale Statelor Unite ale Americii, Texas, Alberta, Arizona, regiunile din sudul si estul Muntilor Stancosi. Numele sau vine de la coloritul negru al picioarelor sale.

Seamana cu nevastuica, are corpul ingust, zvelt si alungit, cu lungimea de 38-41 cm si greutatea de 0,9-1 kg. Blana sa este moale si deasa, pe partea dorsala a corpului este in culori de nuante maronii-galbui, iar pe partea ventrala putin mai deschisa.

Membrele anterioare si posterioare sunt scurte si robuste, acoperite cu blana maro-inchis spre negru, terminate cu degete groase si gheare lungi, puternic curbate si neretactile. Coada este destul de lunga de 11-13 cm, acoperita cu par scurt, iar culoarea ei este maro-galbuie-deschisa la baza si neagra la varf.

Capul este proportional fata de marimea corpului, gatul gros si lung, cutia craniana alungita, botul scurt si alungit, prevazut pe partea superioara cu cateva perechi de vibrize scurte. Acestea ii amplifica simturile, in special cel olfactiv si astfel ii ofera posibilitatea sa-si depisteze cu usurinta prada. Urechile sunt mici, au marginile rotunjite, iar ochii sunt mici si rotunzi, au irisul de culoare inchisa.

Dihorul cu labe negre
Dihorul cu labe negre

Este un animal foarte agil, rapid si uneori chiar agresiv, activ mai ales in timpul noptii. Are vederea, simtul olfactiv si auzul foarte bine dezvoltate. Prinde tot felul de mici mamifere, veverite, iepuri, dar si diferite insecte si pasari.

Masculul este intotdeauna mult mai activ si mai agresiv decat femela. Duce o viata solitara, doar in perioada de imperechere cele doua exemplare traiesc in pereche. Dupa perioada de imperechere femela are o perioada de gestatie de 4-8 saptamani si face 3-6 pui.

Dihorul cu labe negre are denumirea stiintifica de Mustela nigripes, face parte din ordinul Carnivora, familia Mustelidae. Aceasta specie a fost considerata disparuta din mediul salbatic, insa in prezent se fac eforturi de restaurare a speciei, animalele sunt crescute in conditii artificiale in centrele de cercetare stiintifica.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.