Dinozaurul Alioramus era un mare carnivor conform maxilarelor sale prevazute cu numerosi dinti ascutiti si puternici. Acest animal preistoric a trait in perioada Cretacicului superior, in era Mezozoica, pe teritoriile asiatice unde azi se afla Mongolia, cu aproximativ 70-65 milioane de ani in urma. Prima data a fost descris in anul 1976 de catre paleontologul rus Serghei Kurzanow, pe baza ramasitelor fosile descoperite in Mongolia. Acesta a dat si denumirea stiintifica speciei de Alioramus remotus. In anul 2001 tot in Mongolia a fost descoperit un schelet partial alcatuit din craniul aproape complet si cateva oase ale membrelor posterioare, ale bazinului si doar o parte din vertebre. Pe baza acestor ramasite a fost numita a doua specie – Alioramus altai.

Dinozaurul Alioramus, Foto: raptorex.blog.cz

Avand in vedere ca scheletele complete descoperite nu erau ale unor exemplare adulte, cercetatorii s-au bazat doar pe ramasitele unui dinozaur adult si au estimat lungimea acestui Alioramus ca fiind de 5-6 m si greutatea de 700 kg. Cat despre un exemplar mic acesta cantarea in jur de 350 kg. Ceea ce impresiona in mod deosebit era craniul foarte lung al acestui animal, care ajungea la aproximativ 45 cm, botul era mult alungit datorita cresterii oaselor din zona nasului, maxilarelor, etc. De asemenea se pare ca aspectul capului era de neinchipuit prin faptul ca pe nas, chiar deasupra botului, prezenta cinci sau sase proeminente osoase mari, de forme neregulate. Din acest punct de vedere se asemana cu dinozaurul Tyrannosaurus – care a fost unul dintre cei mai mari pradatori terestri – insa la acesta proeminentele nu erau asa de evidentiate.

Comparativ cu maxilarul superior, cel inferior era lung si subtire, iar numarul total de dinti de pe maxilare ajungea la 76-78. Dintii erau mai mari sau mai mici, daca unii cadeau sau se rupeau erau imediat inlocuiti cu altii noi, care cresteau in aceleasi locuri. Orbitele largi arata ca ochii acestui dinozaur erau mari, avea o acuitate vizuala foarte buna, putea identifica fara probleme prada de la distante considerabile. Fiind pozitionati frontal ii permiteau sa aiba un camp vizual amplu, dar ii dadeau si posibilitatea sa aprecieze foarte bine distantele. Narile erau pozitionate mult mai in fata, fapt ce il ajuta sa inspire mai mult aer.

Citește și:  Specii de molii uranide din familia Uraniidae

Membrele anterioare erau foarte mici si subtiri comparativ cu cele posterioare robuste, lungi si musculoase. Labele membrelor din spate erau construite ca la pasari, aveau trei degete indreptate inainte si unul inapoi, toate prevazute cu gheare mari, ascutite si curbate. Acest fapt arata clar ca mersul acestui dinozaur era biped, iar viteza sa de alergare era foarte mare. Metacarpienele membrelor superioare aveau un aspect puternic deformat, cu ele dinozaurul nu reusea nici sa-si atinga botul, astfel cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceste membre erau folosite doar sa tina o femela in timpul imperecherii. Coada era lunga, rigidizata prin tendoane osificate, probabil tinuta mereu in pozitie orizontala pentru echilibrarea corpului.

Traia in zone aride, desertice, cu vegetatie putina, iar hrana sa era formata din cadavre. Urmarea turme de dinozauri erbivori si se hranea la fel ca si hienele de astazi cu corpurile animalelor moarte sau slabite. Cu ajutorul dintilor ascutiti spinteca foarte usor corpurile animalelor de talie mica, iar daca avea de infruntat dinozauri mai mari isi infingea cu viteza falcile larg deschise direct in partea vulnerabila a corpului lor, smulgand bucati mari de carne, producandu-le astfel rani grave. Cand se simtea in pericol se baza mai mult pe viteza, avand capacitatea de a inainta cu pasi mari si rapizi, si mai putin pe muscaturi puternice, de rezistenta.

Dinozaurul Alioramus face parte din ordinul Saurischia, familia Tyrannosauridae.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.