Becklespinax, un dinozaur carnivor care a trăit în Cretacicul inferior, cu aproximativ 127 de milioane de ani în urmă, impresiona prin creasta sa dorsală unică.
Descoperirea și clasificarea lui Becklespinax
Dinozaurul Becklespinax impresiona prin creasta mare ce se intindea de-a lungul spatelui si care se asemana cu o vela frumos arcuita. Creasta se formase pe prelungirile osoase ale vertebrelor acoperite de o piele groasa, bogat vascularizata. Rolul acesteia era atat de recunoastere a speciei, cat si de termoreglare.
Cand rasarea soarele, aceasta prelua caldura razelor si astfel dinozaurul avea mai multa energie si devenea mai activ decat celelalte specii care traiau in acele vremuri. In momentele prea calde ale zilei, cand temperatura corpului era mare, acest dinozaur nu trebuia decat sa se miste si astfel creasta cu suprafata foarte mare ii racorea corpul.
Caracteristici anatomice și adaptări unice
Aceste animale preistorice au trait in era Mezozoica, in Cretacicul inferior, cu aproximativ 127 de milioane de ani in urma. Erau carnivore foarte lacome, populau campiile si zonele cu maluri de ape, unde vanau animale de talie medie, dar mai ales soparle si pesti – hrana lor preferata. Aveau lungimea corpului de cca. 8 m si greutatea de aproximativ 1,5-2 tone.
Mersul acestui animal era biped, avea membrele lungi, subtiri, terminate cu gheare curbate si ascutite. Cele din spate erau mult mai musculoase fapt ce arata ca in timp ce alerga cu siguranta adopta o pozitie bipeda si isi echilibra corpul cu ajutorul cozii lungi si flexibile.
Capul avea o forma alungita, creierul probabil ii facilita o buna acuitate vizuala si auditiva, cat si abilitatea de a avea miscari foarte bine coordonate in prinderea prazii. Botul lung avea falcile puternice, prevazute cu numerosi dinti mici, foarte ascutiti, care faceau din el un vanator periculos.
Dieta și stilul de viață al lui Becklespinax
Prada era prinsa cu ghearele ascutite ale membrelor din fata, tinuta strans intre degete, apoi sfasiata in dinti si inghitita cu lacomie.
Ramasitele fosile ale acestui dinozaur – doar trei vertebre cu prelungiri osoase mari – au fost descoperite in anul 1984, in Anglia, de catre Samuel H. Beckles. Pe baza lor, in anul 1988, acest dinozaur a fost descris initial de catre paleontologul american Gregory S. Paul si numit stiintific drept Acrocanthosaurus altispinax. Mai tarziu in anul 1991 specia a fost redenumita in Becklespinax altispinax, de catre paleontologul american George Olshevsky in onoarea celui care a descoperit-o, Samuel H. Beckles.
Dinozaurul Becklespinax face parte din ordinul Saurischia, subordinul Theropoda.
Importanța descoperirii lui Becklespinax în paleontologie
Fosilele descoperite în Anglia au fost esențiale pentru înțelegerea diversității theropodelor europene din Cretacicul inferior. Deși fosilele sunt incomplete, creasta dorsală unică a permis cercetătorilor să reconstruiască parțial aspectul și comportamentul acestui dinozaur. Descoperirea sa subliniază importanța regiunilor europene în studiul evoluției dinozaurilor, oferind dovezi despre adaptările complexe ale acestora la diferite medii.
