Titanosaurus, un dinozaur erbivor masiv din Cretacicul inferior, a fost unul dintre cei mai mari reprezentanți ai familiei Saltasauridae.

Descoperirea și clasificarea Titanosaurus

Dinozaurul Titanosaurus a trait cu aproximativ 72-65 de milioane de ani in urma, in era Mezozoica, in perioada Cretacicului inferior. Pana in prezent au fost clasate doua specii care apartineau acestui gen si anume: Titanosaurus indicus si Titanosaurus madagascariensis.

Specia Titanosaurus indicus a fost descrisa si denumita astfel de paleontologul Richard Lydekker in anul 1877, pe baza ramasitelor fosile descoperite in India (Asia), Spania si Franta. Acestea constau in cateva vertebre ale coloanei, mai multe oase de la nivelul membrelor si o parte din vertebrele cozii.

Specia Titanosaurus madagascariensis a fost numita tot de acelasi paleontolog in anul 1896 pe baza ramasitelor fosile – un schelet incomplet si mai multe oase separate – gasite in Madagascar (Africa).

Dinozaurul Titanosaurus

Dieta și procesul de digestie

Aceste animale preistorice erau erbivore, traiau in zonele impadurite cu vegetatie abundenta si se hraneau doar cu plante. In urma studiilor facute asupra fosilelor s-a estimat lungimea unui Titanosaurus adult ca fiind de 15-20 m, inaltimea la greaban de 3 m si greutatea de 30 tone. Desi cantareau foarte mult, aceste sauropode aveau un aspect suplu iar particularitatea lor consta in faptul ca partea dorsala a corpului era acoperita cu un scut format din multe placi osoase, ca o adevarata carapace uriasa.

Aceasta avea rol de protectie impotriva atacurilor dinozaurilor pradatori iar coada lunga si flexibila era folosita ca un bici impotriva acestora. Cu ajutorul ei un Titanosaurus putea tranti la pamant chiar si un dinozaur de marimea unui pradator Tyrannosaurus rex. De asemenea, cu ajutorul membrelor musculoase si puternice ca niste piroane acest gigant putea zdrobi corpul animalelor uneori chiar dintr-o singura lovitura, iar cu botul prevazut cu dinti mici, conici si ascutiti putea musca partile vulnerabile ale acestora.

Fosile ale acestui animal preistoric au fost descoperite si in Antarctica dar nu in straturile de gheata din centrul continentului (pentru ca acolo sapaturile ar fi fost chiar imposibil de facut) ci pe insulele care se aflau in apropierea coastei. Pe Insula James Ross din apropierea coastei Antarcticii paleontologul argentinian Ignacio A. Cerda impreuna cu alti cercetatori de la Universitatea Nationala Comahue din Argentina au gasit ramasite fosile ale unui Titanosaurus, care constau in mai multe vertebre ale cozii acestuia.

De asemenea, in Patagonia s-au gasit peste 1000 de oua care arata ca in acea zona pe o suprafata ce depasea un kilometru patrat o turma de dinozauri Titanosaurus isi formase un loc de clocit. Numeroase oua contin si scheletele puilor de dinozauri iar unele au chiar amprente de piele. Acestea cu milioane de ani in urma au fost ingropate in nisip si acoperite cu plante, pentru a putea fi incubate la temperatura constanta.

Caracteristici fizice și adaptări impresionante

Avand corpul masiv aceste animale nu puteau sa cloceasca, de aceea ouale erau lasate in nisip, iar dupa eclozare puii ieseau singuri la suprafata si incepeau din instinct sa se hraneasca cu plantele de la nivelul solului. La inceput fiind foarte mici si vulnerabili in fata pradatorilor se ascundeau prin vegetatia bogata de la nivelul solului, in desisul padurii, coloritul pielii asigurandu-le un camuflaj excelent.

Spre deosebire de acestia, adultii ramaneau la marginea padurilor deoarece corpul imens nu le permitea sa inainteze in spatiile restranse. Ei se hraneau cu cicade – care azi mai cresc doar la tropice, dar si acolo doar in putine locuri. Cu milioane de ani in urma insa acestea erau raspandite in toata lumea, alaturi de ele apareau pinii si copacii de ferigi primitive. Acestea aveau frunzele tari, fibroase, foarte greu de digerat iar dinozaurii Titanosaurus aveau din pacate dintii ascutiti, ca niste tarusi, care puteau sa ciuguleasca sau sa rupa vegetatia insa erau prea mici pentru a o mesteca.

De aceea pentru modul cum se realiza digestia singura explicatie a fost gasita in urma studiului facut asupra partii de jos a scheletului unor astfel de animale erbivore. Intre coastele unor exemplare fosilizate s-au gasit mici gramajoare de pietre mai mult sau mai putin slefuite, care probabil au fost inghitite special si depozitate intr-o zona a stomacului numita pipota si care putea fi asemanata cu un fel de moara interna ce macina materialul vegetal inghitit.

Titanosaurus

Acest proces cu siguranta dura mult timp, pana ce sucurile digestive reuseau sa distruga tulpinele lemnoase ale plantelor. Astfel se explica de ce acest animal avea un stomac foarte mare – tocmai pentru a depozita si pastra hrana mult timp in stomac – iar la randul sau stomacul necesita un corp foarte mare care sa-l care. In concluzie acesta era un motiv important pentru care dinozaurii erbivori au crescut atat de mari, in acea perioada cand vegetatia era formata in special din pasuni de copaci feriga.

Dinozaurul Titanosaurus se asemana foarte mult cu alte animale preistorice – Diplodocus si Apatosaurus – care au trait in perioada Jurasicului superior, erau erbivori si aveau acelasi mod de viata.

Dinozaurul Titanosaurus face parte din ordinul Saurischia, familia Saltasauridae.

Importanța Titanosaurus în ecosistem

Fiind unul dintre cei mai mari erbivori din Cretacicul inferior, Titanosaurus juca un rol crucial în menținerea echilibrului ecosistemelor. Consumul său masiv de vegetație prevenea supraîncărcarea habitatului cu plante și favoriza regenerarea acestora. În plus, excrementele sale contribuiau la fertilizarea solului, susținând creșterea plantelor și atrăgând alte specii de animale. Totodată, Titanosaurus era o sursă de hrană esențială pentru prădători precum Tyrannosaurus rex, influențând astfel echilibrul lanțului trofic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.