Discul Phaistos, vechi de aproape două mii de ani şi descoperit în urmă cu un secol, a rămas, până astăzi, unul dintre cele mai mai fascinante mistere ale arheologiei, originea, scopul și mesajul său rămânând, în mare parte, necunoscute. De-a lungul timpului, istorici, arheologi, lingvişti, matematicieni au formulat nenumărate ipoteze în legătură cu acest artefact, fără a ajunge însă la un rezultat concludent.
Când şi unde a fost descoperit Discul Phaistos?
Arheologul italian Luigi Pernier, în iulie 1908, în timp ce lucra la dezgroparea vestigiilor primului palat minoic, în Insula Creta, Grecia, a descoperit întâmplător Discul Phaistos, într-un depozit subteran al palatului, într-o excelentă stare de conservare. În apropiere a mai fost găsită şi o tabletă cu un sistem de scriere (peste 300 de semne), despre care se crede că ar fi fost utilizat de civilizaţia minoica, dar şi acesta a rămas nedescifrat până astăzi.
Abia în 1977, Discul Phaistos a fost datat, stabilindu-se că ar fi fost realizat în jurul anului 1700 i.Hr., în epoca bronzului. În prezent, discul se află la Muzeul de Arheologie din Heraklion, capitala Insulei Creta.
Discul Phaistos – particularităţi
Discul Phaistos este făcut din lut ars (care, potrivit unor cercetători, nu pare să fie din regiune), are un diametru de 15 centimetri şi o grosime de aproximativ 2 centimetri, cu marginile bine rotunjite, concav pe o parte şi convex, pe cealaltă.
Este inscripţionat cu 45 de simboluri distincte, aranjate în spirală, care se repetă în cele 241 de semne aranjate în 61 de casete/ cuvinte, pe ambele feţe ale discului. Simbolurile par să fie o formă de scriere hieroglifică necunoscută, diferită de alte sisteme de scriere minoice, cum ar fi Linear A și Linear B.
Simbolurile de pe disc nu au fost gravate manual, ci ștanțate, folosind matrițe, ceea ce sugerează o posibilă tehnică tipografică primitivă, fapt excepţional pentru vremea aceea. În plus, matriţele cretane nu au mai fost găsite pe niciun alt artefact, nici din vremea respectivă, nici dintr-o perioadă ulterioară.
Şi, ca şi când nu ar fi fost de ajuns atâtea necunoscute, şi arderea argilei din care este făcut discul, la temperaturi foarte ridicate (ceea ce l-a făcut să reziste timpului) este un procedeu neobişnuit pentru acea vreme.
Simbolurile sunt figurative, reprezentând obiecte, ființe și elemente din viața cotidiană a lumii minoice – figuri umane (cap de om, om cu pene pe cap, războinic, femeie însărcinată), animale (cap de taur, pasăre, pește, melc etc.), plante (flori, spic de grâu, măslin, papirus), obiecte (secure dublă/ labrys, arc, scut, navă, săgeată), părți ale corpului (mână, picior), simboluri geometrice (cercuri, linii și alte forme abstracte).
Diverse teorii despre originea şi scopul discului
Imaginile sugerează o posibilă semnificație religioasă, mitologică sau ceremonială a inscripției. Ar putea fi un imn, o poezie sau o formulă magică sau religioasă, dar interpretarea exactă a simbolurilor rămâne o necunoscută, din cauza absenţei unui termen de comparație și a lipsei totale de informaţii despre contextul în care a fost folosit discul. Neexistând alte obiecte similare cu o astfel de scriere, acest fapt i-a făcut pe mulţi să se întrebe dacă discul a fost realizat în Creta sau a fost adus dintr-o altă regiune.
Gareth Owens, arheolog şi specialist în cultura elenă (grec de origine), în 2014, a lansat ipoteza că Discul Phaistos ar putea fi scris în indo-europeană şi că era dedicat unei zeităţi feminine (Mamă Divină/ Marea Doamnă).
Acelaşi Gareth Owens, anul trecut, într-un interviu, declara că ar fi descifrat mare parte din mesajul discului, că ar fi vorba despre o rugăciune către Astarte, venerată ca zeiţă a iubirii şi a războiului, deoarece “cuvinte” precum cele de pe disc au fost găsite pe diverse ofrande minoice: “Citim discul Phaistos – spunea Owens – cu valorile vocale ale Linearului B și cu ajutorul lingvisticii comparate […] Nu există nicio îndoială că vorbim despre un text religios […] Acest lucru este clar dintr-o comparație făcută cu alte cuvinte religioase din alte inscripții din munții sfinți ai Cretei […] Ca și în cazul ofrandelor de astăzi, oamenii se roagă atunci când sunt tulburați, din cauza problemelor de sănătate sau din motive personale”.
În argumentaţia sa, Owens mai sublinia că această zeiţă, Astarte, îşi are rădăcinile în Mesopotamia, de unde a fost “împrumutată” şi de greci, devenind zeiţa Venus.
Alte ipoteze despre originea şi scopul Discului Phaistos
Alţi cercetători, precum Gia Kvashilava, lingvist, matematician, profesor la Universitatea din Tbilisi, susţin că textul este într-o limbă proto-georgiană (care a stat la baza limbii moderne a Georgiei, în Caucaz) şi că ar fi dedicată unei zeiţe a fertilităţii – Nana – dintr-o zonă aflată la capătul estic al Marii Negre.
Există şi voci care presupun că discul ar putea exprima un mit al Creaţiei sau un alt aspect al culturii minoice, rămas necunoscut.
Nu lipsesc din tentativele de dezlegare a acestui mister nici cele care susțin că Discul Phaistos ar putea avea o origine extraterestră, bazându-se pe caracterul misterios al discului, pe faptul că nu a putut fi descifrat și pe tehnica avansată de imprimare folosită pentru inscripții.
Principalele argumente ale teoriilor „extraterestre” sunt: scrierea complet necunoscută și izolată, tehnica de imprimare avansată, forma spiralată neobișnuită (unii comparând forma scrierii cu diagrame astronomice sau cu modele matematice, sugerând că ar putea fi un mesaj codificat, de la o civilizație avansată), conexiunile cu mitologia (există teorii care leagă Discul Phaistos de legende despre zei veniți din cer, întâlnite în diverse culturi antice).
În pofida atâtor teorii şi ipoteze, mai mult sau mai puţin plauzibile, niciuna nu a fost validată de comunitatea academică, iar Discul Phaistos (ca şi Discul genetic columbian) continuă să rămână un mister prin natura sa unică, prin absenţa unor argumente solide, legate de limba în care a fost scris, prin incertitudinile legate de scopul acestuia, adăugându-se categoriei OOPArt (“out of place artifact”), care reuneşte artefacte care nu sunt în concordanţă cu timpul, locul sau cu ceva cunoscut sau acceptat în cronologia experienţei şi cunoaşterii umane.
