Dragobetele – sărbătoarea românească a iubirii. Cum poate fi celebrată în 2026?

Dragobetele, sărbătoarea românească a iubirii, celebrată la data de 24 februarie, una dintre cele mai vechi din spaţiul autohton, redescoperită începând cu anii 1990, ca o contrapondere la “Valentine’s Day”/ “Ziua îndrăgostiţilor” (14 februarie), împrumutată din Occident, aduce în prim plan un sentiment care, în prag de primăvară, cuprinde întreaga fire.

Spre deosebire de alte sărbători ale iubirii, din diverse părţi ale lumii, Dragobetele are o puternică legătură cu natura și cu ciclul vieții, pentru că nu este dedicată doar cuplurilor de îndrăgostiţi, ci bucuriei de a iubi în general (familia, prietenii, viața însăși), este o invitație la autenticitate, un prilej de a redescoperi farmecul tradițiilor românești și de a celebra iubirea în forma ei cea mai curată şi mai apropiată de felul nostru de a fi. “În toate poveştile de dragoste există întotdeauna ceva care ne apropie de eternitate şi de esenţa vieţii, pentru că poveştile de dragoste conţin toate tainele lumii” (Marin Sorescu).

Dragobetele – originea şi semnificaţia sărbătorii

Numele “Dragobete” provine, în opinia unor lingvişti, din slava veche – “dragu-biti”, cu sensul “a fi drag” sau, poate, este un derivat dintr-un fond lexical foarte vechi, de la numele unei zeităţi dacice, care era sărbătorită în această perioadă şi care face trimitere la “trago-pede” (în limba dacă, “trago” – “ţap”, “pede” – “picioare”), termen referitor, probabil, la vreun ritual a cărui semnificaţie s-a pierdut în negura timpului.

Romulus Vulcănescu, în “Mitologia română”, explică felul în care, în timp, s-a făcut transferul de la o sărbătoare a primăverii şi a reînnoirii timpului, la una a iubirii – în această perioadă, de sfârşit de februarie, “se credea că se logodesc păsările cerului şi cele domestice, adică începe perioada rutului […] De la sărbătoarea simbolică a logodnei păsărilor cerului s-a extins tot simbolic şi la oameni, devenind astfel şi o sărbătoare a erotismului, a însurăţirii fetelor şi înfrăţirii băieţilor, a logodnelor. Făptura care personifică mitic logodna animalelor şi, prin extensiune, a fetelor şi băieţilor, este zânul Dragobete”.

În folclorul românesc, Dragobetele (numit, în funcţie de regiunile ţării, Bragovete, Bragobete, Rogobete, “Logodnicul păsărilor”, “Năvalnicul”, “Cap de primăvară”/ “Sânt Ion de primăvară”) – este reprezentat, spune acelaşi mitolog, Romulus Vulcănescu, în ipostaza “unui tânăr voinic, frumos şi bun, care inspiră fetelor şi femeilor încredere şi dragoste curată”.

În unele legende, este numit “Năvalnicul” – un tânăr frumos, impetuos, care provoacă fiorii primei iubiri – “Când se întâmpla ca Năvalnic, flăcăul, să intre undeva, în vreun sat, toate cărările se încurcau pentru fetele frumoase şi toată partea femeiască umbla buimacă şi nu-şi mai putea ţine firea” (Simion Florea Marian, “Sărbătorile la români”).

De ce este important să cunoaştem istoria şi semnificaţia unei sărbători?

Omul păstrează memoria sărbătorilor, făcându-le să dăinuie peste timp, reiterează (mental si comportamental) miturile şi gesturile ritualice şi vrea să le cunoască semnificaţia, pentru că, în felul acesta, conştient sau nu, înţelege cum a ajuns un lucru/ un sentiment să existe – “se poate spune că trăim mitul, în sensul că suntem pătrunşi de puterea sacră, exaltantă a evenimentelor pe care le rememorăm şi le reactualizăm” (Mircea Eliade). Este o experienţă care ne scoate din banalitatea vieţii cotidiene, printr-o istorie semnificativă, exemplară şi preţioasă.

Dragobetele, prin marea bogăţie de simboluri şi semnificaţii, celebrează sentimentul care dă sens existenţei noastre, pentru că: “A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi” (Octavian Paler).

În timpurile vechi, în lumea satului, în ziua de Dragobete, tinerii mergeau împreună să culeagă primele flori de primăvară, apoi coborau în goană spre sat, iar fetele care se lăsau “prinse” erau sărutate (de unde şi expresia “Dragobetele sărută fetele!”), sărutul fiind un fel de promisiune de logodnă. Pe acoperişul caselor, femeile aruncau hrană pentru păsări, vânătoarea era interzisă, pentru a nu se tulbura “firea” si “rostul împerecherilor”, se aprindeau focuri mari pe dealuri, cu rol purificator s.a.m.d.

Cum putem sărbători Dragobetele în 2026?

În realitatea anului 2026, evident, obiceiurile lumii tradiţionale au dispărut în mare parte, dar Dragobetele, ca semnificaţie, este încă o sărbătoare “vie”, care a cucerit şi lumea oraşului şi a dobândit noi valenţe. Iată câteva sugestii prin care putem marca, în spiritul timpului de astăzi, această sărbătoare ancestrală dedicată iubirii:

• Cadouri de Dragobete – fie că este vorba de ceea ce primim sau de ceea ce oferim în dar, cadourile sunt o modalitate de a exprima un sentiment de afecţiune, de bucurie, de empatie, de a-i face fericiţi pe cei dragi, de a da strălucire unor momente speciale, aşa cum este şi această zi de 24 februarie. Este un fel de a transmite un mesaj cu semnificaţii vechi de când lumea – că între cel care dăruieşte şi cel care primeşte se stabileşte o legătură “magică”, în cel mai autentic sens al cuvântului, că nimeni nu este singur.
• Reînnoirea promisiunilor – pentru cuplurile căsătorite sau aflate într-o relație de lungă durată, Dragobetele poate deveni o zi a reconectării: o discuție sinceră, plăcută, un plan comun pentru anul care urmează sau o escapadă de weekend la munte.
• O seară cu muzică și tradiții românești – ascultați muzică/ melodii de dragoste românești și pregătiți împreună bucate tradiționale sau bucuraţi-vă de o cină romantică, la un restaurant. Atmosfera autentică poate transforma o simplă cină într-o experiență memorabilă.
• Scrisori de dragoste scrise de mână – într-o lume digitalizată, o scrisoare scrisă de mână poate avea (în prezent şi peste timp) o valoare aparte. În 2026, ai putea să surprinzi persoana iubită cu câteva rânduri sincere, poate chiar inspirate din poeziile românești clasice.
• O plimbare în natură – în parc sau in pădurea de la marginea orașului, căutând ghiocei sau primele semne ale primăverii, poate fi un gest simplu, dar plin de semnificație.

Dragobetele – mai mult decât o dată în calendar

Fie că vorbim despre iubirea romantică, familială sau prietenească, acest sentiment este una dintre cele mai puternice experiențe umane. A sărbători iubirea înseamnă a recunoaște nevoia profundă si firească de legătură și apartenență, care ne conferă un sentiment de împlinire și generozitate. Prin ritualuri, gesturi și momente dedicate, ne reamintim ceea ce contează cu adevărat.

Sărbătorile dedicate iubirii – precum Dragobetele sau Valentine’s Day – funcționează ca ritualuri colective – ne oferă un cadru în care putem exprima sentimentele pe care, uneori, le lăsăm nespuse în rutina zilnică. Un gest simbolic, un cadou, o declarație rostită cu emoție devin ancore afective în memoria noastră.

Dragobetele nu este doar o dată din calendar. Într-o societate grăbită, dominată de responsabilități și presiuni cotidiene, în care emoțiile sunt adesea exprimate prin emoji-uri și mesaje rapide, o zi dedicată iubirii poate fi o invitație la “incetinire”, la un răgaz binemeritat, la autenticitate, un prilej de a redescoperi farmecul tradițiilor românești și de a celebra acest sentiment care, asemenea primăverii, renaște mereu, este tonic, revitalizant, restaurator.