Cand este vorba despre drojdie, in general, aproape automat ne gandim la drojdia de bere (sau “drojdia brutarului”), cea care este legata de prepararea vinului, a berii, a produselor de patiserie, a painii, si nu trebuie confundata cu alte tipuri de drojdie sau cu praful de copt, de exemplu, un ferment obtinut pe cale chimica. Drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) este o ciuperca unicelulara, microscopica, pe care oamenii au folosit-o de mii de ani, chiar daca nu aveau explicatia stiintifica a efectelor ei. Egiptenii, in urma cu cinci mii de ani, o utilizau pentru paine si credeau ca este manifestarea unui miracol. In secolul intai al erei noastre, in Galia si in Peninsula Iberica (pe teritoriul de astazi al Frantei si al Spaniei), locuitorii se foloseau de spuma pe care o facea berea pentru a da painii un gust mai bun si pentru ca aluatul sa creasca mai repede. In 1680, Antonie van Leeuwenhoeck, naturalist olandez, cu ajutorul unui microscop, a observat, pentru prima data, bulele din drojdia de bere.

Drojdia de bere1

Aproape un secol mai tarziu, chimistul Antoine Lavoisier descrie procesul de fermentare alcoolica si estimeaza proportiile corecte de drojdie, zahar si apa, care sa favorizeze fenomenul. Lui Louis Pasteur, savant francez, deschizator de drumuri in microbiologie, ii revine meritul de a stabili si explica precis rolul drojdiei de bere in fermentarea alcoolica. In urma studiilor si experimentelor minutioase, din 1857, el a demonstrat ca celulele de Saccharomyces cerevisiae (drojdie de bere) pot sa traiasca in prezenta sau in absenta  oxigenului si ca fermentarea este un proces prin care microorganismele de Saccharomyces cerevisiae extrag o anumita substanta din glucoza. Pana la finalul anilor 1890, studiile lui Emil Fisher, chimistul german, laureat al Premiului Nobel, pentru contributiile aduse in studiul zaharurilor, au avut un rol semnificativ in intelegerea specificitatii si a naturii complexelor enzimatice.

Drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) este frecvent folosita in studiile moderne de chimie, de biologie celulara si de genetica, datorita unor caracteristici pe care le poseda:

  •   rapida dezvoltare a celulelor dispersate;
  •   un sistem genetic foarte bine definit;
  •   un ADN versatil (instabil);
  •  celulele de Saccharomyces pot fi manevrate fara masuri de precautie deosebite si fara a necesita purtarea unui echipament special (asa  cum se intampla, de exemplu, in experimentele cu diversi agenti patogeni);
  •  drojdia de bere, ca material de studiu, este mult mai ieftina, comparativ cu alte organisme eucariote;
  •  mirosul este, in general, placut, asemanator cu cel al aluatului pentru paine;
  •  poate fi stocata la temperaturi de pana la -80° Celsius, pentru a fi refolosita ulterior;
Citește și:  Gotu kola (Centella asiatica), planta eficienta pentru memorie - Stiati ca…

In 1996, 641 de cerecetatori din intreaga lume au analizat genomul (ansamblul materialului genetic codat in ADN) acestei eucariote, care are 6 275 de gene, 20% dintre acestea fiind comune cu ale omului. Oamenii de stiinta mizeaza pe faptul ca metoda de “reparare” a ADN-ului, observata pe Saccharomyces cerevisiae i-ar putea ajuta in gasirea unor tratamente viabile pentru multe forme de cancer.

Beneficii ale consumului de drojdie de bere

  • drojdia de bere contine, in procente substantiale, vitamine din complexul B (B1, B3, B6, B9), precum si aminoacizi, proteine si minerale – fier, calciu, magneziu, zinc, seleniu;
  •  datorita elementelor mentionate anterior, drojdia de bere contribuie la sanatatea pielii, a unghiilor si a parului;
  •  stimuleaza sistemul imunitar al organismului;
  • contribuie la mentinerea echilibrului microflorei intestinale;
  •  combate stresul oxidativ; reactiile oxidante din organismul uman sunt amplificate de stres si de poluare, de aceea antioxidantii sunt esentiali pentru starea de sanatate, acestia gasindu-se, in cantitati suficiente, in drojdia de bere imbogatita cu seleniu;
  • are efecte anti-imbatranire si energizante, fiind recomandata in conditii de efort fizic si intelectual prelungit;
  • nu contine grasimi si are putine calorii, de aceea se foloseste frecvent in curele de slabire
  •  este unul dintre cele mai bune alimente hepatoprotectoare, mai ales in combinatie cu miere si polen;
  • contribuie la normalizarea tensiunii (este hipotensiv) si la reglarea colesterolului;
  •  este un bun adjuvant in tratarea anemiilor, a depresiilor si a oboselii cronice;
  •  este indicata in tulburarile de crestere, in bolile Alzheimer si Parkinson;
  • are un efect extraordinar in tratamentele cosmetice (masti, creme etc.);

Drojdia de bere11

Cei care vor sa beneficieze de efectele pozitive ale consumului de drojdie de bere trebuie sa stie ca se pot face cure de cate 30 de zile (cu pauza), in care este recomandata drojdia proaspata, in doze mici (cate o lingurita, de trei ori pe zi), luata pe stomacul gol sau amestecata cu miere, eventual presarata in salatele de fructe/legume. Drojdia uscata isi pierde, in mare masura, continutul de vitamine. Se gasesc, in magazinele naturiste, si tablete de drojdie de bere, foarte indicate, cu atat mai mult cu cat sunt imbogatite cu vitamina B si seleniu. Curele de drojdie sunt contraindicate in cazul diabeticilor, al celor alergici la penicilina, al bolnavilor de guta sau de diverse boli intestinale.

Dincolo de aceste beneficii, drojdia de bere ramane ingredientul indispensabil pentru savoarea painii, a croissantului, a brioselor sau a altor produse de patiserie, carora le confera gustul bun si aspectul apetisant.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.