De multe ori, parintii se intreaba oare cum e mai bine sa procedeze cu copii lor referitor la educatie, daca acestia trebuie lasati sa-si dezvolte personalitatea, facand ce ii taie capul sau daca au nevoie de reguli stricte ce trebuie respectate ad literam pentru a avea pe viitor o viata cat mai ordonata. Desi s-a demonstrat ca micutii care au fost „tinuti sub papuc” si sub aura protectoare a mamei si-au dezvoltat un oarecare nivel de inhibare fata de societate, o frica si o pornire de a intreba mereu pe cei din jur ce trebuie sa faca, ce este bine, daca sa procedeze intr-un anume fel, avand ezitari in cele mai banale situatii si fiindu-le teama sa paseasca in viata fara cineva de mana. Cei lasati de capul lor inca de la o varsta frageda si-au dezvoltat o personalitate puternica, plina de entuziasm, fiind in stare sa mute muntii din loc pentru a obtine ce vor.
Ce inseamna educatia timpurie?
Educatia timpurie in sensul cel mai larg inseamna sa-i oferi micutului sau plusul necesar de informatii si sa-l ajuti sa-si dezvolte astfel calitatile si personalitatea, care in viitor le va folosi pentru a trai in comunitate cu altii. Prin educatie timpurie se intelege desigur, educatia data micutilor pana la varsta de trei ani, urmand ca apoi acestia sa fie acceptati intr-o organizatie, publica sau privata, unde va primi si indrumari specializate si va putea socializa cu alti copii. Deprinderile pe care si le formeaza pana la acel moment dat le poate asimila din mediu inconjurator, datorita atentiei acordate din partea parintilor, a fratilor si a tuturor rudelor si prietenilor de familie care formeaza universul pentru acel copil care inca nu intelege ce se petrece si ce vrea lumea exact.
Cum spuneam putin mai sus, un copil ce va fi tinut mereu sub aripa protectoare a mamei sau care va avea retineri si tot timpul trageri inapoi sau batai in repaos din partea celor mai mari, va dezolta anumite inhibitii. Nu spune nimeni ca trebuie sa-ti lasi copilul in voia sortii, mai ales la o varsta atat de frageda. El are nevoie de indrumari si de protectie, dar in nici un caz de interdictii, certuri sau pedepse. Trebuie invatat sa faca diferente cu vorba buna sau mai bine lasat sa-si dea singur seama, daca activitatile sale nu implica pericole reale. Un exemplu concret in acest sens ar fi atunci cand copilul vine plin de noroi in casa dupa ce a avut o experienta copioasa de jocuri cu alti copii mai mari sau de aceeasi varsta cu el. Parintii, mai ales mama, are intentia de a-l certa sau chiar de a-l lovi usor, aceasta gandindu-se ca poate hainele nu se vor mai curata bine, ca trebuie sa se chinuie sa-l spele si ca va cheltui alti bani pe haine noi, deoarece acelea nu mai au acelasi aspect.
Mama, in acest caz, nu se mai gandeste la buna starea psihica a micutului ei, care in urma unei nazbatii este peste masura de fericit, ci se gandeste doar la chinul prin care va trece ea, incercand sa remedieze acea nazbatie. Acest fapt poate fi numit si inuman, dat fiind ca si adultii fac nazbatii mai mici mai mari si ei sunt trasi la raspundere pentru actiunile pe care le fac voluntar. Un copil nu trebuie tras la raspundere deoarece el inca nu are acel discernamant format cat sa distinga intre bine si rau si nu-si va da seama de gravitatea faptei dupa o pedeapsa si o cearta colosala. Va considera acea joaca inofensiva a lui in noroi drept una dintre cele mai urate fapte si astfel va evita sa se mai distreze alaturi de alti copii chiar daca poate alte jocuri nu presupun murdaria. Am dat acest exemplu pentru a ilustra modul in care un copil percepe pedepsele primite.
Tocmai de aceea, educatia timpurie a copilului, necesita si o documentare in prealabil. Multi parinti considera ca este suficient ca i-au adus pe lume pe micuti si nu participa activ la cresterea lor, gandindu-se ca dezvoltarea acestora trebuie sa urmeze anumite tipare stabilite in urma unor reguli nescrise.
Educatia timpurie implica dezvoltarea copiilor si descoperirea personalitatii acestora fara crearea unor forme noi. Se spune ca atunci cand ne nastem, avem doar frica fata de intuneric si fata de zgomote iar pe parcursul vietii ne dezvoltam si alte tipuri de frica. Cu siguranta de educatia unui parinte depinde ca micutul sau sa nu-si dezvolte prea multe frici, deoarece o viata plina de temeri este o viata urata. Si nici un parinte nu va vrea sa aiba pe constiinta nefericirea micutului sau, mai ales daca aceasta il va impiedica in viata sa aiba anumite realizari. Educatia timpurie din centrele specializate particulare include totodata si educatia parintilor si a tuturor membrilor familiei care-i ajuta pe acestia sa vina in intampinarea unei bune cresteri, care daca este facuta corespunzator in functie de nevoile micutului nu va aduce decat bucurie in familie
