Efectul Barnum, puţin cunoscut sub aspect teoretic, este extrem de prezent în viaţa noastră cotidiană, când este vorba despre nevoia (altfel, firească) de confirmare, de aprobare in plan personal, deopotrivă în politică, în punerea în aplicare a unor planuri de seducţie, dar, mai ales, când suntem tentaţi să devenim atenţi (chiar dacă nu întotdeauna, poate, la modul foarte serios) la astrologie/ horoscop, chiromanţie, clarviziune, “ghicitul” în cărţi, în cafea, la previziunile celor care pretind că deţin capacităţi paranormale, inclusiv în cazul multor teste de personalitate.
Ce este efectul Barnum?
Efectul Barnum (denumire care face referire la Phineas Taylor Barnum, showman celebru pentru trucurile sale, în lumea divertismentului) sau Efectul Forer (după numele celui care l-a identificat) a fost definit, pentru prima dată, la mijlocul secolului trecut, de către psihologul american Bertram Forer şi porneşte de la modul în care fiecare individ îşi construieşte imaginea de sine.
Omul, prin natura lui, mereu în căutare de informaţii, din exterior, care să-i îmbogăţească reprezentarea pe care o are despre sine, tinde să accepte ca fiind adevărate evaluări generale (ca într-un horoscop), foarte vagi (pozitive sau negative), care s-ar putea aplica oricui, dar pe care le acceptă ca fiind foarte personale.
Altfel spus, Efectul Barnum sau “efectul de validare personală”/ “efectul subiectiv de validare” este un fel de “părtinire cognitivă” sau “prejudecată cognitivă” care determină foarte multe persoane să accepte o descriere vagă a personalității lor ca fiindu-le aplicabilă în mod specific. Este un fel de a accepta aproape orice feedback fals legat de imaginea lor.
Experimentul lui Bertram Forer
În 1948, psihologul Bertram Forer, a aplicat studenţilor săi un test de personalitate – așa-numitul „Diagnostic Interest Blank” – spunându-le că fiecare va primi o interpretare, pe baza răspunsurilor date. O săptămână mai târziu, Forer a dat fiecărui student o fișă pretins individualizată (pentru că, în realitate, interpretarea era identică pentru toţi cei 39 de participanţi la test) şi a cerut fiecăruia să evalueze cât de aproape este interpretarea dată de ceea ce fiecare crede despre sine.
În răspunsul (identic) pe care Bertram Forer l-a oferit se spunea, de exemplu: “Ai o mare nevoie de alte persoane care să te placă și să te admire. Ai tendința de a fi critic cu tine. Mare parte din capacitatea ta, neutilizată încă, nu ai activat-o în avantaj personal. Disciplinat și echilibrat în afară, ai tendința de a fi îngrijorat și nesigur în interior. Uneori ai îndoieli cu privire la faptul de a fi luat o decizie corectă sau de a fi făcut corect un lucru. Preferi schimbările și eşti nemulţumit atunci când ţi se impun restricții și limitări. Uneori eşti extrovertit, în timp ce alteori eşti introvertit, prudent, rezervat. Unele dintre aspirațiile tale tind să fie nerealiste” etc.
Cerându-le studenţilor să evalueze relevanţa descrierii personalităţii lor, pe o scală de la 0 (slab) la 5 (excelent), media răspunsurilor a fost, spre stupoarea psihologului, de 4,30. Rezultatele acestui experiment (reprodus de sute de ori) au fost confirmate cu scoruri similare (aproximativ 4,2 în medie) și cu o abatere standard foarte mică, in toate cazurile.
Factori care influenţează Efectul Barnum
În primul rând, Efectul Barnum se manifestă constant când declarațiile de evaluare sunt vagi. Oamenii sunt capabili să-și citească propriul sens în declarațiile pe care le primesc și astfel declarația devine „personală” pentru ei. Cele mai eficiente afirmații includ cuvântul „uneori”, precum: „Uneori te simți foarte sigur pe tine, în timp ce alteori nu ești la fel de încrezător”. Această exprimare se poate aplica aproape oricui și, astfel, fiecare persoană poate citi un sens „personal” în ea. Este uşor de observat, pentru oricine a făcut un test de personalitate, în diverse împrejurări, că exprimări de felul acesta abundă, ceea ce ridică un mare semn de întrebare în legătură cu relevanța acestora.
Bertram Forer a mai constatat că Efectul Barnum este “universal”, a fost observat la oameni care aparţin unor culturi foarte diferite. Este explicabil, de asemenea, şi printr-un fenomen psihic, numit de el “credulitate” (gullibility) şi este confirmat şi de așa-numitul „principiu Pollyanna”, potrivit căruia oamenii tind să accepte evaluări pozitive (mai frecvent decât evaluări negative), aşa cum, la nivel subconştient, mintea are tendinţa să se concentreze pe optimism, în timp ce, la nivel conștient, tinde să se concentreze pe scepticism.
În plus, s-a mai observat că Efectul Barnum este şi mai evident dacă subiectul crede în onestitatea şi autoritatea persoanei care oferă feedback şi dacă este convins că analiza i se aplică numai lui.
Exploatarea Efectului Barnum – prezicători, clarvăzători, “ghicitori”
Michael H. Birnbaum, profesor de psihologie la Universitatea de Stat din California, specialist în judecata individuală și socială, in luarea deciziilor și in modelarea comportamentului, sublinia faptul că, la Efectul Barnum, chiar dacă nu cunosc explicaţia ştiinţifică referitoare la acest bias cognitiv, apelează constant cei care pretind că pot “citi” viitorul în diverse feluri, folosindu-se de aşa numitele, în psihologie, “lecturi la rece” (în engleză, “cold reading”).
Fără cunoștințe prealabile, un “cititor la rece” antrenat (“ghicitorul”) poate obține rapid o mulțime de informații analizând limbajul corpului persoanei ,vârsta, îmbrăcămintea, coafura, orientarea sexuală, religia, etnia, nivelul de educație, limbajul, locul de origine etc.
“Citirile la rece” folosesc, de regulă, presupuneri cu mare probabilitate, captând rapid orice semnal în cazul în care presupunerile sunt în direcția corectă sau nu, subliniind și consolidând apoi conexiunile întâmplătoare și trecând rapid peste presupunerile ratate.
Cei care fac predicţii desfăşoară şi un adevărat “scenariu”, prin care să obţină încrederea şi cooperarea “victimei”, spunând, de pildă: “Văd adesea imagini puțin clare și care uneori pot însemna mai mult pentru tine decât pentru mine; dacă mă ajuți, împreună putem descoperi lucruri noi despre tine” etc.
După ce a stabilit că subiectul este cooperant, prezicătorul va face o serie de afirmații sau va adresa întrebări de sondare şi, în timp ce dezvăluirile par să vină de la prezicător, majoritatea faptelor și afirmațiilor provin, de fapt, de la subiect, fiind apoi rafinate și reformulate, pentru a întări ideea că ceea ce spune el, clarvăzătorul, este corect.
Efectul Barnum/ Forer se bazează şi pe nerăbdarea oamenilor de a completa detaliile și de a face conexiuni între ceea ce se spune și un aspect al propriei vieți, deseori căutând în întreaga istorie a vieții pentru a găsi o legătură cât de mică sau reinterpretând afirmațiile într-o serie de posibilități diferite.
Efectul Forer şi manipularea
Efectul Forer sau Efectul Barnum este, asadar, şi o tehnică de manipulare care poate determina o persoană să vadă o descriere generală, neclară, a trăsăturilor de personalitate ca fiind aplicată exact propriei personalități. Vizează, prin urmare, controlul exercitat de o persoană asupra altora, pentru a-şi impune acţiunile şi scopurile, prin sugestie mentală, diminuând simţul critic şi capacitatea de refuz a celor cu care manipulatorul interacţionează.
Cu cât o societate este mai sofisticată, lupta de interese mai accentuată, cu atât manipularea emoţională devine o modalitate de exercitare a influenţei sau a puterii, un mijloc de control al acţiunilor, gândurilor unei persoane.
În termenii specifici psihologiei, manipularea emoţională se defineşte ca “modificarea stării mentale a unui individ, pentru a-l face să acţioneze într-un anume fel, fără niciun avantaj pentru cel manipulat”. Este un fel de a-l priva pe cel vizat de libertatea sa de gândire şi de acţiune, fără ca acesta să conştientizeze acest fapt. Este un mod de a intra prin “efracţie” în intimitatea cuiva, pentru a sădi în mintea acelei persoane o opinie sau pentru a provoca un anume comportament, mizând pe emoţie (temeri, speranţe), pe distorsiuni sistematice în procesarea informațiilor, simplificări retorice, erori etc.
Efectul Barnum acționează asupra emoțiilor, percepției, creierului și gândurilor. Magie, clarviziune, astrologie, horoscop, manipulare, mentalism, teste de personalitate (cele fără rigoare ştiinţifică), discursuri politice, campanii publicitare etc. – toate, într-un fel sau altul, exploatează acest mecanism. A cunoaşte aceste mecanisme înseamnă un pas important pentru a le evita sau pentru a le controla (nu pentru a fi controlaţi), păstrându-ne libertatea de gândire, de auto-analiză, de decizie, fiind ceea ce suntem sau vrem să fim cu adevărat.
