El Nino, fenomenul climatic si meteorologic particular, care se manifesta pe coasta vestica a Republicilor Peru, Chile si Ecuador, din America de Sud, dinspre Oceanul Pacific, literal inseamna “Pruncul lui Iisus”, pentru ca se manifesta in perioada Craciunului, cand vanturile numite “Alizee” dispar, iar pestii migreaza in apele calde, cu rezultate dezastruoase pentru activitatea pescarilor. In restul anului, in apele oceanului care scalda tarmurile acestor tari este prezent un curent marin rece, de suprafata, numit “Curentul lui Humbold”, dupa numele naturalistului Alexandre Humbold, care l-a descris. Acesta ia nastere in apropiere de Antarctica, este cu 7-8 grade mai rece decat temperatura medie a oceanului, la aceeasi latitudine, si se indreapta, dus de alizee, spre nord.
O astfel de deplasare se asociaza cu patrunderea apelor reci, de la 100-200 de metri adancime, spre suprafata (fenomen cunoscut sub numele de “upwelling”), ape bogate in gaz carbonic si care favorizeaza dezvoltarea planctonului, care atrage o multime de pesti si pasari, fiind deosebit de favorabil pescuitului. In fiecare an, de la Craciun si pana in luna aprilie (fara sa se manifesta neaparat El Nino), un slab curent de coasta inverseaza aceasta deplasare, apele reci sunt inlocuite de ape calde si pestii dispar din zona coastei. In aceeasi perioada, in regiunile litorale, de obicei destul de sarace in precipitatii, cad ploi abundente, este vreme furtunoasa, consecintele fiind dramatice pentru recolte, dar punand, adeseori, in pericol si viata oamenilor, desi altadata, un an in care sosea “El Nino” era considerat un an al abundentei, probabil pentru ca fenomenele climatice nu se manifestau cu atata violenta ca in prezent, cand nenumarate interventii iresponsabile ale omului au alterat echilibrul naturii. Cand El Nino atinge coasta Americii de Sud, reducand puterea alizeelor pana aproape de disparitia acestora, in sud-estul Asiei si in Australia intervin perioade de seceta.
Vremea furtunoasa pe care o aduce El Nino nu este un fenomen recent, de vreme ce conchistadorii spanioli, care au ajuns in America de Sud, mentioneaza o manifestare similara a vremii, in 1567. In medie, El Nino apare o data sau de doua ori la zece ani, dar atunci, furtuna pe care o starneste pe mare aduce valuri uriase. Primele semne ale lui El Nino sunt legate de o intensificare a alizeelor de sud-est, care duc apele calde spre vest, facand sa creasca nivelul lor pe coastele australiene, in timp ce, intr-o prima faza, pe coasta Americii de Sud, scad. Cand vanturile se diminueaza in intensitate, apele se intorc cu o forta extraordinara si atunci este inceputul lui El Nino. Finalul fenomenului poate fi insotit de “La Nina” (“Fetita”), “sora” lui El Nino, care amplifica diferenta intre apa rece si cea calda, din estul, respectiv vestul Pacificului, provocand, de aceasta data, cicloane devastatoare.
In 1982-1983, El Nino a fost de o violenta extraordinara, aducand o vreme furtunoasa care i-a luat prin surprindere atat pe oamenii din zona, cat si pe meteorologi si pe oamenii de stiinta care studiaza cu tot mai multa atentie fenomenul. A durat sase luni, cu ploi torentiale, si a provocat taifunuri si in zone mai indepartate, precum Hawaii si Tahiti, nepregatite pentru o asemenea vreme. De altfel, in anii cu El Nino, se produc modificari climatice in multe parti ale Terrei. Astfel de manifestari ale naturii au inceput sa fie prevazute abia dupa ce au devenit disponibile informatiile luate din spatiu, cu ajutorul satelitilor artificiali. In 1985, a fost conceput un program de colaborare internationala “Tropical Ocean and Global Atmosphere” (TOGA), pentru a studia oceanele tropicale si atmosfera globala, in relatie cu El Nino. NASA s-a implicat, de asemenea, in cercetarile climatologice si, in 1992, impreuna cu Centrul National de Studii Spatiale (CNES) au lansat satelitul TOPEX (POSEIDON), care cantarea 2,4 tone, la altitudinea de 1336 kilometri, pentru a face ocolul Pamantului, la fiecare 112 minute, putand astfel sa observe 90% din suprafata oceanelor planetare.
Incepand cu 1993, 50 000 de masuratori cotidiene, facute de acest satelit, au fost puse la dispozitia comunitatii stiintifice din domeniu, din 54 de tari, prin intermediul a doua banci de date, una in Statele Unite ale Americii si alta in Franta, la Toulouse. In 2005, o defectiune tehnica a facut sa se piarda acest satelit, dupa ce a executat peste 60 000 de rotatii in jurul planetei. Succesorul lui Topex este Jason-1, mai usor si mai performant, cu ajutorul caruia se elaboreaza prognozele meteo, in multe tari.
In 1997, climatologii de la Centrul European de Prognoza a Vremii , din Reading (Marea Britanie), si Institutul de Meteorologie Max Planck, Hamburg (Germania) au reusit sa emita o avertizare, la inceputul anului, despre El Nino, deci cu cateva luni mai devreme, folosindu-se de un model computerizat al atmosferei oceanice. Un parametru esential, in emiterea unei astfel de prognoze, este temperatura apei de suprafata din estul Pacificului, adica de pe coasta Americii de Sud, care incepe sa se schimbe cu aproximativ un an inainte de El Nino. Avantajul, in astfel de situatii, este ca locuitorii din regiune pot lua masuri de protectie. Efectele la mare distanta ale lui El Nino, din 1997, au fost seceta si incendiile din padurile din Indonezia, ploile torentiale si inundatiile din California, zapada din sud-estul Statelor Unite, valuri de peste patru metri in sudul orasului San Francisco, tornade, cresterea temperaturii medii globale. Potrivit unui Raport ONU, El Nino din 1997 a facut mii de victime si pagube materiale estimate la aproximativ 80 de miliarde de dolari.
Cert este ca atat El Nino, cat si La Nina devin din ce in ce mai puternice si mai dese, fapt pus pe seama schimbarii majore a climei pe glob, fara ca specialistii sa poata veni, totusi, cu dovezi sigure in privinta cauzelor. Ceea ce nu contesta nimeni este ca oceanele au o influenta semnificativa asupra climei din toate partile Terrei. S-a mai observat, de asemenea, ca si Oceanul Atlantic ar da semne ca ar putea fi atins de efectul El Nino, mai multi oameni de stiinta sustinand ca, in cativa ani, vreme furtunoasa, comparabila cu El Nino, va lovi si coasta sud-vestica a Europei, dinspre Oceanul Atlantic.
