Elefant alb este o expresie calchiată după englezescul “white elephant”, calchierea sau calcul lingvistic fiind o modalitate de îmbogăţire a vocabularului, prin care se obţin cuvinte sau expresii noi, prin preluarea lor dintr-o altă limbă, păstrându-se structura acestora şi traducându-se elementele componente. Sensul unor astfel de structuri/ expresii poate fi acelaşi cu cel din limba de bază sau, în alte cazuri, li se pot atribui sensuri noi.
Expresia “Elefant alb”, în limba engleză şi în română, are acelaşi înţeles – un dar costisitor, pretenţios, nepractic, extravagant, care poate deveni, pentru cel care-l primeşte, mai degrabă o povară decât o bucurie.
În limbajul modern, un “elefant alb” se referă şi la o realizare prodigioasă, o construcţie, un proiect, o afacere impresionantă, dar care, ulterior, pot deveni extrem de costisitoare, păguboase, presupunând costuri de întreţinere/ exploatare disproporţionate în raport cu utilitatea lor. Altfel spus, ceva complicat, scump, care se dovedeşte a fi inutil sau care aduce multe bătăi de cap. Expresia, cu sens peiorativ, se poate referi şi la lucrări care nu reuşesc niciodată, sunt eşecuri totale, personale, colective, tehnice şi/ sau economice.
Originea expresiei “elefant alb”
Originea expresiei se leagă de tradiţiile Indiei, Thailandei (Siam), Chinei, Indochinei si ale altor ţări asiatice, unde elefantul, în general, este un simbol sacru, al înţelepciunii, cunoaşterii, norocului, dar şi al puterii regale. În budism, se spune că, înainte cu o zi de naşterea lui Buddha, mama sa ar fi visat un elefant alb, de unde şi aura de sacralitate din jurul acestui animal.
În natură, elefantul alb (in realitate, cu pielea de un roz deschis) este extrem de rar, termenul “alb”, potrivit tradiţiilor, folosindu-se, de fapt, cu sensul “de bun augur”. În timpurile vechi, prinţii asiatici obişnuiau să-şi ofere în dar câte un elefant alb, semn de mare preţuire şi indiciu că monarhul domneşte cu dreptate şi este binecuvântat, ca şi regatul său. Numai că, pentru mulţi, un astfel de dar era aproape imposibil de întreţinut, din pricina costurilor mai ridicate decât cele necesare, de exemplu, pentru întreţinerea unei curţi imperiale, cu servitori şi orice altceva ar fi fost necesar.
Intre realitatea istorică si mitologie
Mai ales în practica istorică a regelui Siamului (Thailanda), se spune că exista obiceiul ca acesta să dăruiască elefanţi albi acelor curteni de rang înalt care îl nemulţumeau, astfel încât aceştia să fie distruşi de costurile de întreţinere a preţioaselor animale.
În hinduism, exista convingerea că zeul Indra, asociat cu cerul, tunetele şi fulgerele, avea şi el un elefant alb, numit “Airavata” (“Elefantul norilor”), pe care l-a făcut stăpân peste toţi elefanţii.
În Thailanda, statutul regilor era/ este evaluat în funcţie de numărul elefanţilor albi, Bhumibol Adulyadej (Rama al IX-lea), care a fost rege al acestei ţări între 1946 şi 2016, cel mai longeviv din istoria Thailandei, a deţinut recordul în privinţa numărului de elefanţi albi (21).
Un elefant alb i-a fost dăruit şi lui Carol cel Mare, fondator al Imperiului Carolingian, încoronat drept “Imperator Augustus”, de către papa Leon al III-lea, în anul 800. Darul i-a fost făcut de către califul Harun al-Rashid, al Bagdadului, în “Epoca de aur” a islamului.
Realizări din epoca modernă, considerate a fi “elefanţi albi”
Există nenumărate exemple de “elefanţi albi” din epoca modernă, relevante fie pentru dorinţa de opulenţă cu orice preţ a unor conducători, fie pentru lipsa de gândire, rigoare şi măsură a unor decidenţi. Iată câteva dintre acestea:
- Palatul Parlamentului din Bucureşti (“Casa Poporului”), cu o suprafaţă de 350 000 de metri pătraţi, o contructie stalinistă, a doua cea mai mare clădire administrativă din lume, după Pentagon, pentru realizarea căreia s-au distrus 520 de hectare din Bucureşti, o cincime din centrul istoric al oraşului, peste 7000 de case, biserici, situri arheologice etc., s-a cheltuit, în timpul construcţiei, 40% din PIB-ul ţării, iar astăzi costurile de întreţinere sunt enorme.
- Tribunalul din Bruxelles, cu o suprafață de 26.000 de metri pătraţi, este gol în proporţie de 70% şi aflat într-o continuă şi inutilă campanie de renovare.
- Centrul comercial New South China, cel mai mare mall din lume, în 2005, când a fost deschis, este gol în proporţie de 98%.
- Podul Russky Island, Rusia, de 3 100 de metri, care leagă orașul Vladivostok de insula Russky şi care a fost gândit pentru a crea o conexiune prin autostradă între Aeroportul Knevichi și insula, unde în 2012, urma să aibă loc summitul APEC (Cooperare Economică Asia-Pacific) – o construcţie grandioasă, executată în condiţii extrem de dificile (temperaturi extreme), cu cheltuieli imense, în condiţiile în care pe insulă, astăzi, nu sunt mai mult de 5000 de locuitori.
Aeroporturi, aeronave, stadioane – “elefanţi albi”
- O nouă pistă pentru Aeroportul Internațional Lambert-St. Louis, SUA, pentru construcţia căreia au fost demolate mii de locuinţe, şase biserici, două şcoli şi care a fost folosită doar pentru 5% dintre zboruri.
- Trei aeroporturi “fantomă” în Spania, construite în timpul “freneziei imobiliare” (Bula speculativă pe piaţa imobiliară spaniolă), din anii 2000, neutilizate in prezent.
- Două stadioane de fotbal, Leira şi Aveiro, din Portugalia, construite pentru Campionatul European de Fotbal, din 2004, stadionul Saint-Denis, din Franţa, pentru Cupa Mondială FIFA 1998 etc., care găzduiesc acum doar ocazional meciuri din liga minoră.
- F-35 Lightning II, o aeronavă militară americană, unul dintre cele mai scumpe programe ale armatei americane, dar fără rezultatele scontate, ca şi aeronava rusească KM (“Monstrul Caspic”), proiectată şi construită în anii 1960.
Elefant alb, elefant roz, elefant zburător
Aşadar, chiar dacă, în natură, imaginea elefanţilor albi este spectaculoasă şi rară, chiar dacă, în istorie, în Orient, aceste animale erau simbolul puterii regale, iar în mitologie înseamnă sacralitate, cunoaştere echilibru, statornicie, protecţie, metaforic vorbind, să ne ferim să primim în dar “elefanţi albi”.
Interesant este şi faptul că de acest animal – elefantul – se leagă şi alte expresii, toate având, mai degrabă, conotaţii negative – “memorie de elefant” (“a fi ranchiunos, răzbunător”), “un elefant în magazinul de porţelanuri” (“comportament inadecvat, într-un loc care presupune ordine”/ “persoană care răneşte sentimentele altor persoane”), “elefantul din cameră” (“o problemă controversată, despre care nimeni nu vrea să vorbească”), “a vedea elefanţi roz” (fantasmă, halucinaţie), “un elefant zburător” (o exagerare).