Resursele expresive ale unei limbi sunt exploatate tot timpul, în cele mai diverse moduri, în limbajul obişnuit, în presă, în literatură, în versurile creaţiilor muzicale etc., cu mai mult sau mai puţin talent. Când trupa Taxi a lansat, în 2012, piesa « Eşti iubibila », reacţiile au fost dintre cele mai diverse, provocate nu atât de melodie, cât de versuri. Unii au considerat-o «o tâmpenie » (http://warandriot.blogspot.ro/2012/12/de-ce-centece-ca-esti-iubibila-sau-mă.html), mai mare decât « Mă-ta are cratimă », a celor de la Sector 7, care (acestia din urmă), într-un limbaj frust, propuneau «o nouă tactică/de a învăţa gramatica », « succesul » constând, după cum sublinia autorul articolului mentionat anterior, in faptul ca «Sector 7 au marcat o adevărată reuşită când, pe toţi pereţii clădirilor, din toate oraşele/satele/comunele sau băncile din şcoli, apărea scris, în sfârşit “Mă-ta” corect”.  

Tot la vremea lansării piesei « Eşti iubibila », Lucian Mândruţa părea într-atât de scandalizat de «adăugarea cuvântului iubibil la fondul principal, departamentul bâlbâiţi, divizia rurală”, încât considera că până şi Titu Maiorescu e „răsucibil” în mormânt (nu ne mai întrebăm de ce s-o fi gândit Lucian Mândruţa tocmai la Maiorescu, remarcabil om de cultură, din secolului al XIX-lea, preocupat şi de problemele limbii române, dar nu într-atât încât să se răsucească în mormânt dintr-o asemenea pricina).

Şi acum, puţină gramatică, pentru ca fiecare să poată evalua cu detaşarea necesară dacă „Eşti iubibilă, alintabilă, giugiulibilă, răsfătabilă » este o « tâmpenie », o abatere de la normele gramaticale, o structură tolerabilă sau altceva.

Citește și:  Situaţia unor neologisme – goal-keeper sau portar, challenge sau provocare?

În limba română, sufixele –abil, -ibil, – ubil, -bil intra în categoria celor cu rol semantic, adică, ataşate altor cuvinte existente în limbă, exprimă proprietatea de a fi disponibil/capabil pentru a face/a realiza ceva. Exemple: adaptabil, capabil, coruptibil, durabil, gonflabil, manevrabil, operabil, perfectibil, promovabil, regenerabil, epuizabil etc.

În cazul cuvintelor iubibila, alintabila, giugiulibila, rasfatabila funcţionează acelaşi mecanism al derivării cu sufixele ibil(a), -abil(a), adăugate cuvintelor (verbelor): (a) iubi, (a) alinta, (a) giugiuli, (a) răsfaţa (adică cineva care poate fi iubita, alintata, giugiulita, rasfatata). Diferenţa dintre aceste derivate (cele din cantec) şi altele, din limba romana, consta în faptul că nu sunt „previzibile”, nu au devenit „uzuale”, fapt absolut normal, fiind vorba de un cântec ale cărui versuri mizează pe inventivitate, atipicitate, pe parodie, ironie şi umor, caracteristici asociate frecvent stilului formaţiei Taxi. Cu aceleaşi argumente se justifică şi valorificarea, în enumeraţia menţionată, a cuvântului colocvial a giugiuli, pe langa ceilalti termeni literari – a iubi, a alinta, a rasfata.

Aşadar, în piesa „Eşti iubibilă” nu este vorba de incorectitudine gramaticală, nu sunt motive ca cineva să fie „rasucibil” în mormânt (mai mult chiar, menţionarea lui Titu Maiorescu, într-un asemenea context, pare a fi la fel de amuzantă ca iubita giugiulibilă), ci este doar o chestiune de preferinţă/gust muzical.

 

Loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.