Există pisici cleptomane? Alte curiozităţi despre comportamentul micilor feline

Există pisici cleptomane? Poate că acest aspect “ciudat”, legat de comportamentul micilor şi frumoaselor feline ar fi fost ignorat, dacă un cunoscut etolog (specialist în comportamentul animalelor), Auke-Florian Hiemstra, de la “Naturalis Biodiversity Center”, din Leiden, Olanda, nu ar fi adus în atenţia publicului acest subiect, declarând într-un interviu publicat recent că a fost intrigat de un articol de presă, în care se relata despre “un val de furturi de îmbrăcăminte comise de două pisici tinere şi de mama lor”, într-un oraş spaniol.

“Vreau să ştiu de ce fac asta! Peste tot în lume există pisici care fac asta, dar fenomenul nu a fost niciodată studiat ”, mărturisea etologul olandez, care a început apoi să strângă dovezi despre pisici cleptomane, care au stârnit interesul şi altor specialişti, având în vedere că nu se ştie aproape nimic despre cauzele care ar genera un astfel de comportament, fiind clar doar faptul că scopul lor nu este să ofere “cadouri” – nici “prietenilor” mai mari, oamenii, nici altor pisici.

Pisici cleptomane – Daisy, Dora și Manchita

Adunând mărturii, etologii au admis că, da, există pisici cleptomane, adică au tendința de a fura obiecte. Deși acest comportament nu este la fel de complex precum cleptomania umană, unele pisici dezvoltă o predilecție pentru a „fura” lucruri mici din casa stăpânilor lor sau din alte locuri. Aceste obiecte pot include jucării, haine, bijuterii, elastice de păr, șosete sau alte obiecte care le atrag atenția.

Celebre au devenit trei pisici cleptomane din Spania, din oraşul Frigiliana – Daisy (mama), Dora și Manchita (“fiicele”) – capabile să fure peste o sută de obiecte pe lună, cu preferinţă pentru şosete şi lenjerie intimă, dar şi jucării de pluş, mănuşi, pantofi de bebeluşi etc. Stăpâna lor recunoştea că, de la un moment încolo, situaţia a devenit dificilă, pentru că vecinii le cunoşteau deja pe pisici, le observaseră obiceiul, iar returnarea obiectelor furate, fără a se cunoaşte proprietarii, era aproape imposibilă.

Pisici cleptomane – motanul Dusty şi Cleo, pisica texană

Când este vorba de “pisici cleptomane”, motanul Dusty, din California, poreclit “Klepto Kitty”, este deja o celebritate. În 2011, a apărut, alături de stăpânul său, la emisiunea “Must Love Cats”, de la “Animal Planet”, apoi la celebrul talk show american “Late Show with David Letterman”, de la CBS Television Studios. Dusty furase peste 600 de obiecte din casele şi grădinile pe care le cutreiera noaptea – 213 șervețele de vase, 16 mănuși de spălat auto, 18 pantofi, 5 prosoape, 73 de șosete, 3 șorțuri, 40 de bile, 1 guler pentru câini, lenjerie intimă, 6 jucării din cauciuc, 1 pătură, 3 încălzitoare pentru picioare, 8 costume de baie şi nenumărate alte obiecte.

Dusty a fost adoptat de la un adăpost pentru animale, iar după ce echipa de la “Animal Planet” a realizat mai multe filmări cu o cameră cu vedere nocturnă, motanul cleptoman a apărut şi într-un scurtmetraj de trei minute pentru lansarea DVD a filmului “Puss in Boots”, un celebru film de animaţie american, nominalizat la Oscar.

Cleo este şi ea una dintre cele mai cunoscute pisici cleptomane, o adevărată “vedetă” nu numai în cartierul din Houston, Texas, în care locuieşte stăpâna sa, ci şi pe Internet. Cleo aduce acasă mai ales obiecte de îmbrăcăminte – bikini, bluze, ciorapi, căciuli etc. – dar şi prosoape, jucării, şi chiar un mouse de computer.

Exasperată de mulţimea de obiecte colectate de Cleo, stăpâna sa a amenajat în curtea casei un loc de unde vecinii îşi pot recupera bunurile furate.

Pisici cleptomane – posibile cauze ale unui astfel de comportament

Se ştie despre pisici că pot exprima afecțiune și atașament față de stăpânii lor în diverse feluri, inclusiv aducerea de “cadouri” – rozătoare mici, păsări, insecte etc. Dar, în cazul pisicilor cleptomane, spun etologii, intenţia lor nu este de a aduce “cadouri”, acest comportament fiind dificil de explicat.

Pisicile sunt animale curioase și jucăușe, așa că unele pot considera obiectele mici ca fiind jucării interesante sau pot să fie atrase de mirosul stăpânilor acestora sau vor să atragă atenţia. Pisicile cleptomane pot face acest lucru şi din cauza unui instinct natural de vânătoare, care le determină să „captureze” obiecte ca și cum ar fi pradă şi să le aducă acasă, iar reacția pe care o primesc (atenţia din partea stăpânului) să întărească respectivul comportament (de pisici cleptomane). O cauză posibilă ar putea fi şi mirosul puternic de detergent al articolelor vestimentare sau de lanolină, în cazul celor celor din lână şi plastic.

Acest comportament (al pisicilor cleptomane) este de obicei inofensiv, dar poate deveni o problemă dacă pisica începe să fure obiecte valoroase sau periculoase. În astfel de cazuri, este important ca stăpânul să găsească modalități de a-i satisface nevoile de joacă într-un mod mai adecvat.

Alte curiozităţi despre comportamentul micilor feline

Comportamentul animalelor de companie este plin de curiozități fascinante, care reflectă adaptarea lor la viața cu oamenii. Iată câteva dintre cele mai interesante aspecte referitoare la pisici:

Pisicile frământă cu lăbuțele

Acest comportament al pisicilor – frământatul lăbuţelor – pe care îl învață de la mama lor, în timp ce sug, este păstrat şi la vârsta adultă, când lăbuţele ating suprafeţe moi (pături, perne, covoare pufoase), ca o manifestare de confort și relaxare. De multe ori, pisicile frământă înainte de a se așeza într-un loc confortabil sau când sunt fericite, mângâiate şi se simt în siguranţă.

Pisicile pot folosi cutia cu nisip ca formă de comunicare

Uneori, pisicile vor folosi cutia de nisip pentru a-și exprima nemulțumirea. Dacă o pisică face în afara cutiei, poate fi un semn de stres sau de nemulţumire că locul nu este suficient de curat. Acesta este modul ei de a transmite un mesaj stăpânului.

Pisicile miaună doar pentru oameni

Pisicile adulte nu miaună între ele pentru a comunica decât rareori, folosind mieunatul aproape exclusiv pentru a comunica cu oamenii. Mieunatul lor poate însemna multe lucruri – cer mâncare, atenție sau își exprimă disconfortul – iar stăpânii ajung adesea să înțeleagă subtilitățile acestor sunete.

Coada pisicii, un barometru al dispozitiei

Coada pisicii este un barometru al dispozitiei sale. Dacă are coada ridicată și relaxată şi pupilele dilatate, pisica este fericită și încrezătoare. Dacă se mișcă rapid dintr-o parte în alta, pisica este agitată sau nervoasă. O coadă stufoasă și ridicată înseamnă, de obicei, frică sau defensivă.

Torsul pisicii

Torsul pisicii, vibraţia profundă şi caracteristică a micilor feline, cu frecvenţa de 20 – 50 Hz., este un mister parţial descifrat. Prin observaţii şi studii legate de comportamentul pisicilor, singurele feline care au capacitatea de a toarce toată viaţa (felinele mari torc doar în primele luni de viaţă), s-a ajuns la concluzia că această manifestare – torsul – exprimă stări extrem de diverse – mulţumire, fericire, pisica toarce atunci când aşteaptă ceva de la stăpân şi ştie că o să obţină, dar şi când are o suferinţă, fiind modul organismului de a se recupera mai rapid.

În plus, se pare că aceste frecvențe joase ale torsului pisicii induc omului o stare de seninătate, de echibru şi relaxare, intrând în rezonanţă cu undele noastre cerebrale, stimulând gândurile pozitive, starea de bine şi, se spune, ducând uneori şi la vindecări spontane.

Rostogolitul pe spate

Este un comportament comun la câini și pisici şi este o invitaţie la joacă, un mod de a atrage atenţia, o solicitare subtilă de a fi mângâiate. Dacă şi mijeşte ochii la persoana care o alintă, înseamnă că are deplina încredere în aceasta.

Alergatul în viteză prin cameră

Exploziile bruşte de energie – de exemplu, alergatul în viteză prin cameră – sunt un semn de fericire și entuziasm, dar pot fi și o modalitate prin care pisica îşi eliberează energia neconsumată.

Fie că este vorba de pisici cleptomane sau de pisici fără “metehne”, prin comportamentul lor, micile şi inteligentele feline vor să atragă atenţia în felul lor, să-şi exprime ataşamentul (chiar dacă uneori par “indiferente”) faţă de prietenii mai mari, oamenii, care, la rândul lor, trebuie să le câştige încrederea.

Etologii au ajuns la concluzia că pisicile pot arăta preferințe față de oamenii cu anumite trăsături de personalitate sau cu stiluri de viață compatibile cu ale lor (de exemplu, o pisică mai timidă va prefera o persoană calmă şi răbdătoare) şi că apreciază în mod deosebit stabilitatea și rutina în viața lor. Dacă o pisică primește atenție, îngrijire şi jocuri în mod constant, de la o persoană, aceasta poate dezvolta o puternică legătură cu acel om, care nu se va deteriora în timp.