Experimentele lui Rupert Sheldrake care pot schimba total reprezentările noastre despre realitate

Experimentele lui Rupert Sheldrake, referitoare la telepatie, percepţia extrasenzorială, precogniţie, premoniţie, câmpurile morfice etc., sunt cu adevărat fascinante, pentru că abordează, într-o manieră atipică şi îndrăzneaţă, aspecte pe care ştiinţa convenţională le-a explorat insuficient sau le-a abandonat, lăsându-le în zona “misterelor” (fără să nege existenţa acestora), deoarece nu s-au găsit explicaţii convingătoare legate de astfel de manifestări.

Acesta este şi motivul pentru care experimentele lui Rupert Sheldrake sunt uneori vehement contestate de mulţi oameni de ştiinţă, considerându-le ca fiind pseudoştiinţă, deşi Sheldrake este un redutabil specialist în biochimie, în fiziologie, iar o parte din concluziile la care a ajuns acesta, încadrate de alţii la “limita ştiinţei”, încep să fie confirmate de teoria câmpului cuantic, un domeniu aflat încă la început de drum.

Cine este Rupert Sheldrake?

Rupert Sheldrake (n. 1942) este un cercetător englez, care a studiat biochimia, cu rezultate excelente, la Cambridge, membru al Societăţii Regale din Londra, al cărei principal scop este să promoveze cercetarea şi inovaţia ştiinţifică, specializat în fiziologia plantelor, dar şi cu alte studii de filosofie şi istorie, la Harvard.

Prima carte importantă a publicat-o în 1981 – “O nouă ştiinţă a vieţii: Rezonanţa morfică” (tradusă şi în româneşte), urmată de “The Presence of the Past: Morphic Resonance and the Habits of Nature” (“Memoria Universului: rezonanţa morfică şi obiceiurile naturii”), “ Trialogues at the edge of West” (“Trialoguri la graniţele Occidentului”) etc.

În 1994, a publicat “Seven Experiments that could change the world” (“Șapte experimente care ar putea schimba lumea”), urmată de “Dogs That Know When Their Owners Are Coming Home” (“Câini care știu când stăpânii lor se întorc acasă”), “The Sense of Being Stared At” (“Sentimentul de a fi privit”, 2003) s.a.m.d. – cărţi care au provocat mari controverse, cercetătorul englez fiind acuzat că ar fi abandonat rigoarea ştiinţifică în favoarea parapsihologiei şi a gândirii magice, alterând astfel “adevărurile” imuabile ale ştiinţei clasice.

Alţii au recunoscut că abordarea stiintifico-filosofico-spirituală a unor fenomene rămase încă neexplicate, a lui Rupert Sheldrake, este una dintre cele mai originale, că nu ar trebui respinsă din principiu, că este vorba, până la urmă, de o altă perspectivă asupra realităţii.

Experimentele lui Rupert Sheldrake pot schimba percepţia asupra lumii

Cu ocazia unei invitaţii în California, la Institutul de Științe Noetice (noetic – referitor la procesul gândirii), care avea în derulare ca temă de cercetare natura cauzalităţii, Rupert Sheldrake a venit cu propunerea unor experimente simple, ieftine, dar care vor putea schimba percepţia asupra lumii. În felul acesta s-a născut ideea de a scrie o carte pe această temă – “Șapte experimente care ar putea schimba lumea” – pentru a pune la dispoziția tuturor experiența științifică într-un mod „mai participativ și mai puțin monopolizat de “clerul” științific”.

O tentativă de a scoate la lumină subiecte considerate tabu sau abandonate în uitare, neputând fi explicate, a aparţinut, în a doua jumătate a secolului trecut, climatologului englez James Lovelock şi microbiologului american Lynn Margulis, prin “Ipoteza Gaia”, o teorie care susţine că Terra este “un sistem fiziologic dinamic, care include biosfera şi care menţine planeta noastră, de peste trei miliarde de ani, în armonie cu viaţa”. Cu alte cuvinte, Pământul este o entitate vie, care respiră, se autoreglează, un organism care ne înglobează pe toţi şi în care omul are rolul de conştiinţă a acestui super-organism”. Este un element comun cu ceea ce Sheldrake vrea să demonstreze prin experimentele sale.

Noi perspective asupra cunoaşterii

Rupert Sheldrake a fost întotdeauna foarte interesat de animale și de posibilitățile lor uimitoare de percepție. El susține că telepatia este „profund înrădăcinată în natura noastră și foarte extinsă în regnul animal”. În cartea “Al șaptelea simț”, de exemplu, povestește cazul edificator al unui papagal extraordinar de telepatic, care “vorbește” construindu-și propozițiile nu doar ca un simplu repetitor. O anumită sensibilitate “psihică” ar fi apanajul tuturor speciilor de animale, La un moment dat, în evoluția lor, oamenii au avut și ei un al șaselea simț sau al saptelea, dar și-au pierdut această abilitate atunci când nu a mai fost nevoie de aceasta sau nu a mai fost folosită.

De asemenea, crede Sheldrake, fenomene neexplicate până în prezent, cum ar fi simțul orientării păsărilor migratoare sau capacitatea porumbeilor călători de a-și găsi casa, merită o atenție mai mare. Elucidarea unor astfel de aspecte ar permite descoperirea unor forțe și câmpuri încă necunoscute fizicii, ceea ce ar deschide noi perspective asupra cunoaşterii şi ar favoriza apariția, în societățile noastre „moderne”, a unei alte viziuni asupra lumii, contracarând concepția mecanicistă asupra vieții care, cu siguranță, nu constituie o dogmă incontestabilă la care științele trebuie să adere.

Câmpurile morfice

Experimentele lui Rupert Sheldrake pornesc de la premisa că există un “câmp morfic” sau “câmp morfogenetic” sau o “rezonanță morfică”, aceşti termeni referindu-se la un câmp ipotetic, similar cu câmpul de forţă din fizica clasică şi care ar conţine energie sau informaţie (fără a fi alcătuit din materie – atomi, electroni etc.). Acest câmp ar avea un rol decisiv în comportamentul fiinţelor vii, deoarece fiecare specie ar moşteni caracteristicile sale prin intermediul acestui câmp.

Conceptul de “câmp morfic” include, aşadar, spune cercetătorul englez, “câmpuri morfogenetice, comportamentale, sociale, culturale și mentale, care sunt formate și stabilizate prin rezonanța morfică a unor unități morfice anterioare similare, care se află sub influența câmpurilor de același tip. Ele inglobează un fel de memorie cumulativă și tind să devină din ce în ce mai frecvente”.

Experimentele lui Rupert Sheldrake – câteva exemple

Natura conține, fără îndoială, mistere care sfidează cele mai avansate cunoștințe științifice. Experimentele lui Rupert Sheldrake, în număr de şapte, încearcă să explice unele dintre aceste mistere şi chiar dacă mulţi le încadrează în zona pseudoştiinţifică, acestea conţin totuşi germenii unei viziuni revoluționare despre om și natură. Iată câteva dintre experimentele extrem de simple, dar care au bulversat lumea ştiinţifică:

Experimentul de telepatie, al şaptelea simt

Rupert Sheldrake a subliniat în nenumărate rânduri că există forme de comunicare telepatică între indivizi aparţinând aceleiaşi specii, inclusiv la oameni. Experimentul de telepatie al biochimistului englez a implicat un grup de persoane cărora li s-a cerut să ghicească de la cine urma să primească un mesaj când sună telefonul.

În prima rundă a experimentului, rata medie de succes a fost de 40%, în condiţiile în care fiecare persoană putea primi doar patru apeluri. Cu toate acestea, în rundele ulterioare, telepatia s-a dovedit a fi mai eficientă atunci când voluntarul se simțea mai încrezător și dacă avea o conexiune emoțională semnificativă cu apelantul. În aceste condiții, răspunsurile corecte au crescut la 85%.

Fenomenul telepatiei – al şaptelea simţ (al şaselea simţ fiind magnetopercepţia, care funcţionează la oameni, păsări, balene, delfini, albine etc.) – ar explica şi comunicarea subtilă intre mamă şi copil, precum şi o mulţime de alte “intuiţii”, “coincidenţe”, înţelegerea dincolo de cuvinte sau faptul că animalele de companie (câini, pisici etc.) ştiu cu mult înainte când stăpânii lor se întorc acasă – un fenomen normal, spune Sheldrake, graţie câmpurilor morfice, nu “paranormal”, aşa cum este perceput astăzi. Fenomenele psihice ar fi, de fapt, o extensie a celor biologice.

Experimentele lui Rupert Sheldrake – Impresia de a avea o privire fixată asupra ta

Mulţi dintre noi am avut, poate, la un moment dat, impresia că privirea cuiva este fixată asupra noastră. Experimentele lui Sheldrake arată că 80 – 90% dintre voluntarii la care a apelat au recunoscut acest lucru. Sunt, de fapt, experienţe comune şi tocmai de aceea suntem tentaţi să nu le acordăm atenţie.

Această “privire” ascunsă este simțită și de animale. Proprietarii de animale de companie spun că își pot trezi câinii sau pisicile adormite doar privindu-le. Vânătorii și fotografii pasionaţi de natură spun si ei că sunt convinși că animalele observate pot percepe privirea oamenilor chiar și atunci când sunt ascunşi sau se uită la ele cu teleobiective.

În tradiţiile multor popoare există convingeri despre “ochiul rău”, care priveşte din umbră şi care modifică, ofilește tot ceea ce privește, aşa cum există şi credinţa că unele priviri binevoitoare, pline de compasiune, pot aduce beneficii spirituale.

Dintre cei peste 18 000 de voluntari (privitori şi priviți) care au participat la experiment, majoritatea au raportat că, atunci când privesc pe cineva printr-o oglindă, persoana se întoarce și se uită înapoi la privitor prin aceeași oglindă sau că, atunci când au simţit că sunt priviţi şi s-au întors, au putut identifica uşor exact persoana care îi privea.

Creierul și corpul sunt doar o parte a sistemului

Experimentele lui Rupert Sheldrake susţin teza unei minți extinse în spațiu, dar și în timp. Aceasta înseamnă că intențiile noastre se extind și în viitor. A simţi o privire aţintită asupra noastră, dar şi precogniția, premoniția, intuiția, instinctul, chiar dacă rămân în continure un adevărat mister, ar putea găsi o explicație validă în teoria câmpurilor morfice. Memoria câmpurilor morfice ar furniza ființelor informaţia despre ceea ce ar trebui făcut în contexte, situații pe care nu le-au experimentat niciodată, dar pe care alții le-au trăit înaintea lor.

Rupert Sheldrake este convins că experimentele sale pot aduce o schimbare profundă în modul în care privim natura, animalele, relația corp-minte. El consideră că aceste noi date ridică întrebări majore si cu privire la natura conștiinței – forma cea mai evoluată de reflectare psihică a realităţii, sub formă de reprezentări, noţiuni, raţionamente, judecăţi, procese afective şi voliţionale, specifică omului.

Convergențe – ştiinţă, intuiţie, gândire magică şi mari necunoscute

Nicio teorie, până la această dată, nu a oferit un răspuns satisfăcător la întrebări de felul – Cum este posibil ca materia concretă, palpabilă, fizică să genereze gânduri, idei, sentimente, abstracţiuni, ceva “trăit” într-un mod propriu şi original? Cum apar sentimentele noastre de fericire, dragoste, durere, voinţă, empatie etc.? Ce este acel “ceva” pe care niciun computer nu-l poate simula?

Roger Penrose, laureat al Premiului Nobel pentru fizică 2020, una dintre cele mai fascinante personalităţi ale lumii ştiinţifice actuale, autorul celei mai elaborate teorii despre conştiinţa umană, bazată pe “vibraţiile cuantice”, consideră, printre altele, că există, pe lângă lumea fizică, pe lângă lumea percepţiilor şi a emoţiilor conştiente, şi o “lume platonică”, în care totul este “stocat” şi despre care nu ştim nimic la ora actuală.

Rupert Sheldrake, pe o cale mai simplă, mai intuitivă, apelând la experimente şi observaţii la îndemâna oricui, crede că totul ar putea fi explicat prin câmpurile morfice, dar, în mod ciudat, această teorie este respinsă cu vehemenţă.

Dincolo de diverse alte teorii, mai mult sau mai puţin acceptate, un adevăr, intuit de milenii, se impune chiar şi pentru nespecialişti – organismul fizic este animat de energii subtile, capabile să schimbe starea unui sistem de referinţă (om, lume, Univers), prin simplul fapt al observării şi conştientizării lor, fără să fie vorba de magie, ocultism, paranormal, pseudoştiinţă etc.