Fobiile sociale, ale căror cauze sunt încă doar parţial cunoscute, reprezintă o realitate pe care nu o putem ignora, cu atât mai mult cu cât graniţa dintre un comportament excesiv de timid, dar în limitele normalităţii, şi unul care necesită terapie este foarte fragilă, adeseori greu de sesizat. Fobiile, spunea Elias Canetti, celebrul autor al romanului “Orbirea”, dictează distanţele, golurile, pe care oamenii le creează adeseori în jurul lor, fără o justificare valabilă. Fiecărui om, într-o anumită circumstanţă, poate să îi fie teamă de ceva, dar important este felul în care gestionează acest sentiment, astfel încât să-l depăşească, să nu se repete în aceleaşi contexte, el, omul, să devină mai puternic, făcând tocmai lucrurile de care se teme. Înfruntând şi învingând tot felul de spaime şi de îndoieli, de la cele aparent minore, la cele care ne pot marca în mod semnificativ, vom constata că noi orizonturi se deschid, că umbrele nu sunt, până la urmă, decât indicii că o lumină se află în apropiere.

Întunericul, înălţimile, mulţimile de oameni, ascensoare, parcări, şobolani, poduri, păianjeni, şerpi etc. sunt doar câteva dintre cauzele care pot genera fobii, temeri intense şi iraţionale, incontrolabile, asociate cu modificări de comportament, nelinişte, anxietate. Oricare dintre noi, în funcţie de o anumită sensibilitate, poate trece prin stări de frică provocate de situaţii, locuri, obiecte, fiinţe, dar cei care sunt afectaţi de fobii ies din limitele previzibile ale unui astfel de sentiment. Un studiu realizat în 2012, de către American Psychological Association, a arătat că aproape 11% din populaţia lumii suferă de cel puţin una dintre sutele de fobii înregistrate în studiile medicale.

Ce sunt fobiile? Care sunt cauzele?

Etimologic, cuvântul “fobie” vine din grecescul “phobos” – frică/panică. În mitologia antică, Phobos, cel care personifica frica, era fiul lui Ares, zeul războiului, şi al Afroditei, zeiţa frumuseţii şi a iubirii. Se spune, de exemplu, că Alexandru cel Mare îl ruga pe Phobos, înaintea fiecărei bătălii, să îi dea putere şi să nu cunoască frica.

În psihologie, fobia este definită ca o stare de nelinişte extremă, obsedantă, ilogică, repulsie, antipatie pentru ceva, fără o cauză obiectivă, stări declanşate de o circumstanţă care, în realitate, nu presupune niciun pericol. Sigmund Freud, celebrul psihanalist, care a studiat în detaliu cauzele fobiilor şi manifestările acestora, inclusiv fobiile sociale, a ajuns la concluzia că o asemenea stare de panică iraţională îşi are rădăcinile în copilărie şi că antrenează un lanţ de mecanisme semnificative. Mai întâi, cel care manifestă fobii a trecut, probabil, printr-o experienţă traumatică, atât de puternică şi dureroasă încât persoana respectivă a transferat angoasa asupra unui obiect, asupra unei situaţii sau persoane care s-au legat de experienţa respectivă arbitrar. Cu alte cuvinte, persoanei care suferă de o fobie nu îi este frică, în realitate, de un obiect, fiinţă, situaţie etc., ci de experienţa traumatică pe care o asociază acestora.

Specialiştii au identificat diverse categorii de fobii: fobiile imaginare – fantome, spirite etc., fobiile provocate de spaţii închise (claustrofobii) – a fi într-un avion, lift, într-o parcare subterană etc., fobiile “naturale” – teama provocată de locuri şi de fenomene ale naturii, precum păduri, cursuri de apă, cascade, furtuni, fobii generate de animale – insecte, câini, şerpi, şobolani, păsări etc., fobii manifestate în contexte medicale – panică la vederea sângelui sau la orice intervenţie chirurgicală oricât de simplă, fobii sociale – teama de a vorbi în public, de a cunoaşte persoane noi sau de a înfrunta opiniile celorlalţi.

Originea fobiilor este diversă, iar specialiştii nu au ajuns la o concluzie mulţumitoare în privinţa cauzelor care provoacă fobii. Acestea pot fi legate de evenimente traumatizante din copilărie sau adolescenţă, de frici intense care nu au putut fi depăşite. Fobiile sociale, de exemplu, în multe cazuri, sunt generate de împrejurarea în care cineva, care a fost obligat să vorbească în public, nu a putut să-şi învingă reticenţele, emoţiile sau a trebuit să suporte reacţia negativă a unui public, până într-atât încât s-au produs inhibiţii şi frustrări grave. Unii medici, mai puţini, consideră că fobiile ar putea avea şi o componentă genetică.

Fobiile sociale şi timiditatea – a trăi cu frica de ceilalţi

Fobiile sociale (teama anxioasă de mulţime, de adresare către un auditoriu, de confruntare cu opiniile altora etc.), confundate multă vreme cu timiditatea, au (re)intrat în atenţia specialiştilor în ultimii ani, pe măsură ce s-a constatat că numărul celor care manifestă simptome de fobie socială a crescut îngrijorător. Timiditatea şi fobiile sociale au în comun câteva atitudini caracteristice – nervozitatea, neliniştea, stresul, tendinţa de a scăpa/a fugi dintr-un grup, colectivitate etc. În cazul fobiilor sociale, însă, toate acestea dobândesc accente dramatice. De asemenea, o timiditate, care în mod obişnuit se poate “vindeca” prin exerciţiu de voinţă, se poate transforma în fobie socială când stările emoţionale scapă de sub control.

A lua cuvântul în public, a cere o informaţie unei persoane necunoscute, a discuta în colectivul de la locul de muncă sau la şcoală, a te teme de privirile celorlalţi ar putea crea uneori un anume sentiment de stânjeneală sau de tensiune interioară, pe care l-am putea numi trac sau timiditate, fără a avea ceva patologic. Fobiile sociale presupun exacerbarea unor astfel de manifestări şi au la bază un cumul de factori, unii legaţi de personalitate (persoanele excesiv de introvertite, de exemplu), alţii, de experienţele de viaţă. Specialiştii au mai constatat că fobiile sociale, în multe cazuri, se manifestă în special la locul de muncă, mai puţin în alte situaţii, şi că devin şi mai evidente la începutul vârstei adulte, când preocuparea pentru construirea unui viitor, pentru studii, pentru cercul de prieteni, pentru o relaţie de dragoste este mai accentuată.

Simptomele care indică faptul că ar putea fi vorba de o fobie socială, caz în care persoana respectivă are impresia că este privită de toată lumea, că va fi interpretată greşit, că oricine i-ar putea face un rău, sunt: anxietatea, transpiraţia abundentă, tensiune musculară, tremuratul mâinilor, al vocii, înroşirea fetei, accelerarea pulsului, presiune la nivelul toracelui, dureri de cap, de stomac, ameţeală, tulburări ale somnului.

Fobiile sociale se manifestă de la vârste mici. Una din cinci persoane predispuse la o astfel de tulburare de comportament cunoaşte teama de împrejurările menţionate anterior înainte de vârsta de cinci ani, iar la una din două persoane apare la pubertate. Chiar dacă există şi posibilitatea unei vulnerabilităţi genetice, fobiile sociale sunt asociate, în mare măsură, cu lipsa stimei de sine şi cu absenţa unui sprijin şi a unei încurajări din partea părintilor, atunci când copilul sau adolescentul trece prin momente dificile. Pe de altă parte, educaţia joacă un rol esenţial, în sensul că mult mai expuşi la fobii sociale sunt copiii excesiv de protejaţi, cărora li se limitează sau chiar li se interzice să interacţioneze cu ceilalţi.

Pe de altă parte, fobiile sociale au o mai mare incidenţă la femei decât la bărbaţi, fără a se cunoaşte exact cauzele acestei situaţii. De asemenea, faptul că cele mai multe persoane care suferă de fobii sociale sunt singure nu se poate spune dacă aceasta este cauza sau consecinţa tulburării de comportament.

Cum pot fi prevenite şi depăşite fobiile sociale?

Pentru a nu se ajunge la apariţia fobiilor sociale, importantă este educaţia, spun specialistii. Părinţii, pe de o parte, şcoala, pe de alta, trebuie să aibă grijă să nu cultive temerile copiilor, să-i încurajeze, să nu-i ridiculizeze când nu reuşesc in ceva, să nu-i supraprotejeze, în ideea că sunt prea “fragili” pentru a se confrunta cu lumea.

Un prim pas în vederea depăşirii fobiilor sociale este acceptarea, conştientizarea unei astfel de situaţii şi cultivarea stimei de sine. Apoi, este absolut necesară confruntarea cu situaţiile care generează fobiile sociale. În acest caz, apelul la o terapie specializată poate avea rezultate încurajatoare.

Agorafobia şi fobiile sociale

Agorafobia (din grecescul “agora” – loc public şi “phobos” – teamă) este frica de locurile publice, de spaţiile deschise (opusă claustrofobiei), asociată cu un acut sentiment de insecuritate. De fapt, nu spatiile deschise, în sine, provoacă sentimentul de spaimă, ci mulţimea, mecanismele declanşării unui unumit comportament fiind asemănătoare cu cele care explică fobiile sociale. Senzaţia de ameţeală, de sufocare, de pierdere a controlului, în mijlocul unei mulţimi, sunt semne de agorafobie.

Persoanele care suferă de agorafobie au tendinţa de a ieşi întotdeauna însoţite de prieteni/membri de familie, oameni de încredere, şi numai la anumite ore, mai “calme”, să meargă pe drumuri/străzi cunoscute şi prin apropierea unor zone pe unde ar putea să se îndepărteze rapid. S-a constatat că, la ora actuală, numărul cazurilor de agorafobie, ca şi cele asimilate fobiilor sociale, este în creştere, probabil din pricina ritmului şi situaţiilor diverse la care suntem expuşi în fiecare zi, într-o lume tot mai inerţială în desfăşurarea şi manifestările ei.

Fobiile sociale, alte fobii ciudate, insolite şi controversata problemă “Disease Mongering” (“transformarea bolii în marfă”)

Diagnosticarea fobiilor sociale şi a altor tipuri de fobii şi de maladii psihice a devenit, în ultimii ani, o problemă extrem de controversată, mulţi specialişti considerând că, din cauza intereselor industriei farmaceutice de a produce şi vinde medicamente psihotrope (cu acţiune asupra psihicului), se exagerează numărul cazurilor, prin supradiagnosticare sau, mai grav, se lansează pe piaţă medicamente, ca în cazul pandemiilor, când se pun în vânzare medicamente-otrăvuri. Scopul nemărturisit? Creşterea profitului companiilor farmaceutice, în tandem cu cei care le protejează interesele, precum şi “crearea bolii”. Cu cât, într-o societate, sunt mai mulţi oameni bolnavi, cu atât societatea respectivă este mai vulnerabilă, iar indivizii mai uşor de controlat şi de manipulat. „British Medical Journal” a lansat şi un concept – “Disease Mongering” – adică “transformarea bolii în marfă” sau “crearea bolii”, prin care sugerează atitudinea iresponsabilă a celor care supralicitează existenţa unor astfel de boli, oameni relativ sănătoşi fiind trataţi cu medicamente-otravuri, din această cauză devenind cu adevărat bolnavi sau agravandu-li-se boala. Medicamentele psihotrope, care se folosesc şi pentru tratarea fobiilor, spun cei de la „British Medical Journal”, ar putea fi o explicaţie pentru creşterea numărului de cazuri de boală în ultimul timp.

Pe lângă fobiile sociale şi altele cunoscute de mult timp (agorafobia, claustrofobia etc.), American Psychological Association a înregistrat o mulţime de alte fobii, unele ciudate, altele amuzante, insolite, care ţin mai degrabă de un comportament autoindus, precum: alektrofobia (teama de pui), paraskevidekatiafobia (teama de ziua de vineri, 13), anuptafobia (teama de celibat), hexakosioihexekontahexafobia (teama de numărul 666), Katagelofobia (teama de ridicol), JustinBieberfobia (teama de a-l vedea pe cântăreţul JustinBieber peste tot), muzicofobia (teama de muzică), Eleutherofobia (teama de libertate), pantofobia (teama de tot) etc.