Gara din Satu Mare este un monument istoric. Aceasta aduce aminte de clădirile renascentiste, fiind făcută după planurile arhitectului Pfaff Ferenc. Tot acesta a construit Gara Centrală din Zagreb, Croația. Construcția sa a avut loc în 1870, iar în 1899, reconstrucția, deoarece nu era îndeajuns de încăpătoare. Diana Lagăr, editor al Muzeului Judeţean Satu Mare, scrie în „Amprentele Trecutului”: gara construită din cărămidă, caracterizată de simetrie planimetrică, poartă amprentele stilului neoclasic.
Corpurile de clădire structurate pe două niveluri, dintre care cel aflat în plan central găzduieşte intrarea principală, alternează cu porţiuni de un singur nivel. „În extremele superioare ale corpurilor mai înalte sunt aşezate medalioane în relief, reprezentând figuri umane. Ornamentele se reduc la cornişe, sub formă de arcade la nivelul ferestrelor şi reprezentând motivul funiei sub acoperişul porţiunilor cu etaj.”.
Gara a fost un miloc de tranzit pentru multe povești și povestitori. Aici, scriitori precum Liviu Rebreanu, Ion Minculescu, Victor Eftimiu, E. Speranția, Alfred Moșoiu, A. Cazabanași și Mircea Rădulescu au fost așteptați cu flori și ovații, ca apoi să se organizeze un mare banchet în sala Hotelului Dacia.
În prezent, proiectul de reabilitare a gării este în plan. Prin urmare, timpul a șters din grandoarea și frumusețea sa.
Curiozitățile legate de Gara din Satu Mare includ și legendele urbane care circulă printre localnici. Se spune că anumite elemente decorative ale gării ar fi fost inspirate de arhitectura unor mari gări europene, demonstrând influențele internaționale și ambițiile arhitecturale ale epocii.
Gara este situată aproape de centrul orașului Satu Mare, oferind turiștilor acces facil la celelalte atracții turistice din zonă, cum ar fi Teatrul de Nord și Turnul Pompierilor. Aceasta nu este doar un punct de tranzit, ci și un loc unde trecutul se întâlnește cu prezentul, oferind vizitatorilor o perspectivă asupra istoriei locale și a dezvoltării infrastructurii feroviare din România.
