Grădina Hesperidelor este o expresie care își are originea în mitologia greacă și care a rezistat de-a lungul timpului grație literaturii culte, mulți scriitori, din diverse epoci, inspirându-se din vechea legendă antică. În limbajul actual i se asociază mai multe sensuri, apropiate ca semnificație, bazate pe conotațiile pe care au mizat scriitorii care au ținut viu, în memoria colectivă, mesajul mitului.

Grădina Hesperidelor, adesea menționată în literatura antică și modernă, reprezintă nu doar un loc mitic, ci și o sursă de inspirație și mister. Această grădină legendară este simbolul desăvârșirii și al aspirației umane către frumos și cunoaștere. Reflectând asupra acestui mit, putem înțelege:

  • Rolul Grădinii Hesperidelor în mitologia antică și lecțiile sale morale.
  • Cum au interpretat diferiți artiști și scriitori acest mit de-a lungul timpului.
  • Legătura dintre Grădina Hesperidelor și căutarea eternă a omului pentru perfecțiune și nemurire.

Pentru a aprofunda înțelegerea și aprecierea limbii și mitologiei românești, vă sugerăm să explorați cum este corect: niciun sau nici un. Acest articol poate oferi o perspectivă valoroasă asupra subtilităților limbii române și a modului în care cuvintele și expresiile reflectă cultura și istoria unei națiuni.

Gradina Hesperidelor, pictura de Albert Herter
Gradina Hesperidelor, pictura de Albert Herter

Hesperidele (din grecescul „Hesperides” – fiicele lui Hesperis sau Nyx, „Zeița Asfințitului” și ale lui Atlas, unul dintre cei mai vestiți titani ai antichității) erau nimfe ale Apusului. Nimfele, în mitologia greacă, au fost consacrate ca zeițe ale naturii („numphe” – fecioare, tinere foarte frumoase), înzestrate cu harul profeției, cărora oamenii le cereau adesea ajutorul pentru a-i proteja, dar care stârneau și pasiuni puternice, mistuitoare, atât în rândul muritorilor, cât și al zeilor. Nimfele, adevărate genii ale naturii, locuiau în păduri, în singurătățile munților, în adâncul lacurilor, izvoarelor și al oceanelor, în funcție de aceste locuri numindu-se nereide (își aveau sălașul în Marea Mediterană), naiade (în apele dulci), oceanide, oreade (în munți) etc.

Ca nimfe ale Asfințitului, Hesperidele, în număr de trei (Hesperia, Aretusa, Egle), locuiau într-o splendidă grădină – Grădina Hesperidelor – despre care se credea că se află în Arcadia (Grecia) sau, potrivit altor legende, undeva la vestul Mării Mediterane, de unde începea ținutul celor nemuritori. În Grădina Hesperidelor creștea pomul cu mere de aur, mere fermecate, care asigurau nemurirea și pe care Gaia, zeița Pământului, i-l dăruise Herei, soția lui Zeus, la nunta acestora. Merele de aur, dar și frumoasele nimfe erau păzite de Ladon, dragonul cu o sută de capete, fiecare cap vorbind o altă limbă.

Citește și:  Mituri grecești – Crearea omului de către Prometeu şi originea tuturor relelor de pe Pământ
Grădina Hesperidelor, sensul şi originea expresiei
Grădina Hesperidelor, sensul şi originea expresiei

Singurul care a reușit să obțină câteva mere din Grădina Hesperidelor a fost eroul grec Heracles/Hercule, aceasta fiind a 11-a „muncă” din cele 12 la care a fost supus, pentru a-și ispăși vina de a-și fi ucis fiii. De fapt, pentru a face rost de câteva mere de aur, Heracles a apelat la un șiretlic.

Ajungând în apropierea ținutului Asfințitului, îi povestește lui Atlas, cel care ținea cerul pe umerii săi, ce caută, iar Atlas, la rândul său, pentru a scăpa de povara de a susține pentru eternitate bolta cerească, îi spune că-i va aduce el merele, dacă va trece în locul lui cât lipsește, sperând că, în felul acesta, Heracles îl va înlocui pentru totdeauna.

După câteva ceasuri, Atlas aduce trei mere de aur, dar fără a avea de gând să-și primească povara înapoi. Este rândul lui Heracles să-l păcălească, spunându-i să-și primească povara cerului înapoi până va găsi o pernă pe care să o pună pe umeri, să susțină mai ușor greutatea Pământului. Dar Heracles, odată eliberat, ia merele și pleacă pentru totdeauna.

Având în vedere conținutul acestei legende, expresia Grădina Hesperidelor face referire, astăzi, în sens metaforic, fie la farmecele iubirii (nimfele ispitindu-i pe muritori nu numai cu frumusețea lor, dar și cu merele de aur din grădina lor), fie la un loc extrem de bine păzit, în care se află o comoară la care este imposibil să ajungi, fie la tărâmul existenței și fericirii eterne.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.