Gugustiucul, sau Streptopelia decaocto, dupa cum mai este numit stiintific, este un exemplar de pasare din familia columbidae. El prezinta similaritati cu porumbeii. Totusi, un aspect care-l deosebeste de acestia il reprezinta coloritul penelor, care este maroniu un pic mai deschis. De asemenea, ei au niste dungi inchise, de cele mai multe ori negre, la gat. Cele doua pasari isi fac cuibarele in locuri cu totul diferite.
Guguștiucul (Streptopelia decaocto) este o pasăre din familia Columbidae, recunoscută pentru penajul său de culoare maronie deschisă și pentru gulerul negru distinctiv de la baza gâtului.
Deși seamănă cu porumbeii, guguștiucul are obiceiuri și preferințe de habitat diferite, preferând să-și construiască cuibul în copaci și fiind mult mai teritorial. Originar din Asia, acesta s-a răspândit treptat în Europa începând cu secolul XX, adaptându-se rapid la diverse medii de viață.
Gugustiucii nu prefera sa locuiasca in asezari realizate de catre om, cum ar fi anumite poduri sau streasine, cum este cazul porumbeilor. Ei obisnuiesc sa-si faca adaposturile in copaci. Porumbeii nu-si delimiteaza zonele in care locuiesc si nu au probleme daca alte exemplare le incalca arealul, spre deosebire de gugustiuci. Cei din urma sunt foarte teritoriali si vor reactiona violent daca alte pasari din aceeasi specie vin in zona in care locuiesc.
Habitatul și preferințele de cuibărit
Originea gugustiucilor pare sa fie din Asia. Se pare ca ele au ajuns pe continentul nostru in primele decenii ale anilor 1900. La inceput, ei erau mai numerosi in tarile nordice si in Marea Britanie. In tara noastra, primii gugustiuci isi fac simtita prezenta la mijlocul secolului trecut, in zonele populate. Ei s-au ferit dintotdeauna de dusmani precum cotofana sau gaita.
In ceea ce priveste lungimea, aceste pasari pot ajunge pana la treizeci si cinci de centimetri. Gugustiucul poate atinge dimensiuni de pana la 30 centimetri. Gugustiucii sunt printre cele mai teritoriale si cele mai protectoare pasari, duelandu-se in multe cazuri chiar si cu alte exemplare, din alte colonii.
Originea și răspândirea guguștiucului în Europa
Pentru ca isi fac cuiburile in locuri pline de rapitori, gugustiucii isi protejeaza puii nelasandu-i singuri cat timp acestia sunt mici. Clocirea oualor poate dura pana la doua saptamani. Nou-nascutilor li se ofera ca mancare un element care se regaseste in interiorul gusei parintilor si care contine multe substante hranitoare. Interesant este ca ouale sunt clocite atat de mascul cat si de femela, fapt ce este caracteristic familiei din care gugustiucul provine.
Aceasta pasare se hraneste cu boabe de grau, porumb sau cu orez. Totusi, nu refuza painea sau alte resturi umane, dar nici insectele mai mici.
Pentru ca este foarte bun la gust, gugustiucul este si vanat. Cel mai bine este sa incepeti vanatoarea la sfarsitul verii. Ea poate fi continuata pana primavara devreme. Gugustiucul este o specie comestibila, astfel are un interes deosebit pentru vanatoare. Este de preferat sa-l asteptati in camp deschis, pentru ca el va veni cu siguranta in cautare de hrana.
Ca si culori, gugustiucii sunt maronii inchis si cu celebrele lor dungi negre, iar picioarele rosii. Aripile pot avea chiar si un diametru de pana la jumatate de metru. Ca si greutate, el nu depaseste 250 de grame. Denumirea si-o trage de la sunetul pe care il face cand este timpul sa se reproduca.
Retete de mancare cu gugustiuci
Mancare de gugustiuci cu ceapa
Jumuliti gugustiucii, taiati-i, spalati-i si puneti-i in bait (combinatie de sos, alaturi de anumite condimente si de apa). Asteptati cel putin jumatate de zi. Dupa ce au trecut orele, scoateti-i din sos si desfaceti-i in doua bucatele. Este de preferat sa puneti si putin unt in interiorul lor. Eventual, puteti sa puneti si slanina si putin usturoi pisat.
Dupa ce ati terminat aceste proceduri, caliti una-doua cepe intr-o tigaie, peste care veti pune pasarile si sosul. Ei se pregatesc la foc scazut si se poate adauga si alcool, vin de preferat.
Gugustiuci inabusiti cu cartofi si cu muraturi
Curatati pasarile de pene si parliti-i ca sa nu mai exista niciun fel de puf. Cand ati terminat procedura aceasta, despicati picioarele si apoi taiati gugustiucii pe din doua.
Dupa ce i-ati spalat cum trebuie, este nevoie sa-i puneti sa se fiarba, pentru aproximativ jumatate de ora. In aceasta perioada, dumneavoastra faceti sosul si cartofii. Taiati cartofii in patru. In ceea ce priveste sosul, aceste se produce din sucul de tomate, cam trei sferturi de litru, sare, piper, busuioc si opt bucati de usturoi care trebuie neaparat sa fie pisati. In plus, puteti adauga si jumatate de ltiru de vin si ulei de masline.
Cand jumatatea de ora a expirat, puteti scoate gugustiucii de la fiert. Asezati-i dupa aceea peste cartofi si sos, dupa care ii puneti iar in cuptor, de data aceasta la cuptorul incins puternic. Focul trebuie sa fie apoi reglat relativ scazut, iar dupa aproximativ o ora, pot fi scosi si se pot servi. Nu uitati sa presarati peste ei putin marar sau cimbru. Ideal ar fi sa-i serviti in combinatie cu salate de muraturi
Rolul guguștiucului în ecosistem și importanța sa în biodiversitate
Guguștiucul are un rol important în ecosistemele în care trăiește, contribuind la răspândirea semințelor și la menținerea echilibrului ecologic. Hrănindu-se în principal cu boabe, semințe și insecte mici, ajută la controlul populațiilor de dăunători agricoli și contribuie la dispersia semințelor plantelor pe care le consumă. Acest proces sprijină regenerarea vegetației în zonele cultivate și în habitatele naturale.
De asemenea, guguștiucul reprezintă o sursă de hrană pentru prădătorii locali, cum ar fi păsările de pradă și mamiferele carnivore, menținând astfel dinamica trofică a mediului în care trăiește. Chiar dacă este o specie comună în multe regiuni, este importantă protejarea habitatelor sale naturale pentru a asigura diversitatea biologică și sănătatea ecosistemelor.
