Halucinaţiile olfactive sau fantosmia ar fi rămas, probabil, ca înainte de pandemia de COVID-19, un subiect de interes pentru specialişti şi pentru acele persoane care, dintr-un motiv sau altul, s-au confruntat cu o astfel de anomalie. Încă de anul trecut, de la începutul pandemiei, medicii au observat însă că, în afară de faptul că infecţia cu SARS-CoV-2 se asociază cu pierderea bruscă a gustului şi a mirosului, care revin după faza acută a bolii, există si situatii in care, pe termen lung (săptămâni, luni), la multe persoane, se dezvoltă şi fantosmii, un fel de sechele ale infecţiei.

Mirosuri fantomă – de fum, de ars, de fier, de oțet, praf, clor, benzină, de urină, de câine ud, în general, mirosuri urâte, tari – care apar, mai ales, în timpul respiraţiilor profunde, ca un fel de “furnicătură” în partea din spate a nasului, după cum mărturiseau unii pacienţi. Alţii percep tot timpul astfel de mirosuri, care nu există în realitate, în jurul lor, şi fenomenul este cu atât mai ciudat cu cât provoacă reacţii ale organismului, ca şi cum mirosurile respective ar fi reale – dureri de cap, ameţeli, greţuri etc.

Ce sunt şi când se produc halucinaţiile olfactive?

Halucinaţiile olfactive (Fantosmie)
Halucinaţiile olfactive (Fantosmie)

Halucinaţiile olfactive (fantosmia) sunt o realitate, pe care medicii o cunoşteau încă înainte de pandemia de COVID-19, chiar dacă există încă multe necunoscute legate de cauza acestei anomalii. Spre deosebire de parosmie, caz în care o persoană confundă mirosurile, percepând, de exemplu, un miros dezagreabil când ar trebui să simtă un miros plăcut, fantosmia presupune percepţia unui miros fără ca acesta să existe cu adevărat.

Un studiu realizat în urmă cu câţiva ani, în Statele Unite ale Americii, pe un eşantion de 7500 de adulţi, a relevat că una din 15 persoane suferă de halucinaţii olfactive, de fantosmie, şi că, dintre aceştia, doar 11% au consultat un medic în această privinţă sau au menţionat acest simptom în timpul vreunei consultaţii făcută din alt motiv. Se pare, de asemenea, că halucinaţiile olfactive afectează mai mult femeile, în special pe cele cu vârste cuprinse între 40 şi 60 de ani.

Halucinaţiile olfactive sau fantosmia
Halucinaţiile olfactive sau fantosmia

Se presupune că, în afară de situaţiile temporare, legate, de pildă, de o răceală, halucinaţiile olfactive pot să apară ca efecte secundare ale anumitor tratamente, ale unor leziuni ale ţesuturilor nervoase, asociate unor infecţii virale, unor dezechilibre hormonale sau ca simptome ale unor afecţiuni neurologice. Riscuri de a face fantosmie prezintă şi cei care lucrează în medii toxice. Iar acum, în timpul pandemiei, este aproape o certitudine că o astfel de tulburare este provocată şi de virusul SARS-CoV-2.

Medicii atrag atenţia asupra faptului că asemenea anomalii nu trebuie neglijate, chiar dacă nu există un tratament specific, deoarece pot influenţa major calitatea vieţii, pot genera dureri de cap violente, pot afecta pofta de mâncare, diminuează capacitatea de apărare în faţa pericolelor (foc, gaze toxice, alimente alterate etc.), pot fi avertismente legate de o boală. Frecvent, fantosmia se asociază şi cu pierderea gustului.

Halucinaţiile olfactive şi virusul SARS-CoV-2

Sistemul olfactiv
Sistemul olfactiv

Se ştie deja că anosmia (pierderea mirosului) şi ageuzia (pierderea gustului), pe termen limitat, sunt, în această perioadă a pandemiei, simptome de COVID-19, care se manifestă brusc şi sever, pentru multe dintre persoanele care trec prin această boală.

Specialiştii cred că anosmia şi ageuzia sunt provocate de faptul că virusul afectează celulele nervoase implicate în senzaţia de gust şi miros. Mai ciudate şi neexplicate convingător, până acum, sunt halucinaţiile olfactive, de regulă ulterioare pierderii gustului şi mirosului.

Un studiu făcut de un cercetător CNRS (Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică, din Franţa) pe un grup de 300 de persoane care au avut COVID-19, arată că o treime dintre pacienti au suferit de halucinaţii olfactive. Cei mai mulţi spun că simt miros persistent de fum sau de fier, oţet, praf, clor sau alte mirosuri urâte şi că acestea sunt resimţite şi mai puternic după săptămâni de pierdere a mirosului. Şi, inevitabil, pacienţi şi medici, deopotrivă, se întreabă ce se întâmplă în corpul uman în astfel de cazuri?

Halucinaţiile olfactive – un bias la nivelul cortexului olfactiv?

Bulbul olfactiv
Bulbul olfactiv

Cortexul olfactiv este zona din cortexul cerebral (acesta din urmă format din substanța cenușie, din țesut nervos conținând corpii celulari ai neuronilor, conectat cu restul sistemului nervos prin multiplele prelungiri ale neuronilor, sediu al funcţiilor nervoase complexe, printre care şi senzorialitatea) care procesează informaţii despre mirosuri şi care primeşte semnale nervoase de la bulbii olfactivi.

Bulbii olfactivi (câte unul pentru fiecare emisferă cerebrală) sunt structuri veziculare de mici dimensiuni, din creierul anterior, din zona în care se termină nervii olfactivi şi începe tractul olfactiv. Funcţia principală a bulbilor olfactivi constă în captarea şi procesarea informaţiilor provenite de la receptorii de miros din cavitatea nazală.

Unii specialişti spun că, în cazul halucinaţiilor olfactive, poate fi vorba de formarea, în cavitatea nazală (calea de pătrundere în organism a virusului), a anumitor compuşi care degajă mirosurile urâte. Alţii susţin că ar fi vorba de o denaturare a receptorilor olfactivi sau de momentul în care neuronii implicaţi în procesul mirosurilor se refac după anosmie, dar nu se conectează ca la început la nivelul bulbului olfactiv si că, in astfel de imprejurări, poate interveni un “bias”, o eroare în transmiterea semnalelor către cortexul olfactiv.

Analizele făcute cu Rezonanţă Magnetică (RMN) au pus în evidenţă, în momentul infectării cu virusul SARS-CoV-2, formarea unui edem în partea superioară a cavităţii nazale, ceva diferit de situaţia în care nasul este înfundat din cauza unei răceli. Cu cât edemul respectiv se dezumflă, cu atât pacienţii încep să-şi recapete mirosul, să revină la normal.

Dar aici se pune o altă întrebare: este ”normalul” ştiut, de dinainte de boală, sau o normalitate nouă? Când dispar mirosurile urâte (in realitate, inexistente), fantosmia? O regulă încă nu a putut fi desprinsă din aceste observaţii, dovedindu-se încă o dată că virusul SARS-CoV-2 are un comportament extrem de specific.

Ce spun specialiştii despre fantosmie?

Halucinaţiile olfactive
Halucinaţiile olfactive

După un an de la declanşarea pandemiei de SARS-CoV-2, pierderea bruscă a mirosului, fără congestie nazală, este suficientă pentru a stabili un diagnostic de Covid-19. Desigur, nu toate cazurile de Covid-19 îşi pierd mirosul, dar toate persoanele cu anosmie, fără cauză aparentă şi fără inflamaţie a căilor nazale, pot fi considerate pozitive.

Citește și:  COVID-19 - Cum se poate face faţă anxietăţii provocate de pandemia de coronavirus?

Analizele efectuate în 12 spitale europene indică faptul că 86% dintre pacienţii cu forme severe Covid-19 prezintă tulburări ale mirosului – anosmie, fantosmie – şi 88% tulburări ale gustului. În mod surprinzător, aceste simptome apar mult mai rar în ţările din Asia, situaţie explicabilă, spun medicii, prin genetica diferită a populaţiilor sau prin unele diferenţe în structura anatomică a organului olfactiv.

Halucinaţiile olfactive şi marile necunoscute care ne ghidează simţurile
Halucinaţiile olfactive şi marile necunoscute care ne ghidează simţurile

Au fost avansate şi alte explicaţii, bazate pe observaţiile făcute în cadrul unor studii anterioare asupra altor coronavirusuri, care au provocat SARS (Sindromul Respirator Acut Sever) şi MERS (Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu), care sugerează că virusul afectează sistemul nervos central. Mai multe experimente făcute pe şoareci modificaţi genetic au arătat că virusurile au ajuns la creier atunci când au fost inoculate pe cale nazală, trecând prin nervul olfactiv, răspândindu-se apoi în bulbul alfactiv , în talamus şi în trunchiul cerebral. Este însă doar o ipoteză de cercetare.

Altă ipoteză este că virusul ar afecta celulele epiteliului olfactiv, zona din interiorul nasului în care se află receptorii. Dacă neuronii care alcătuiesc receptorii olfactivi nu exprimă două gene cheie care permit afinitatea cu SARS-CoV-2 (ACE2 și TMPRSS29 10), anumite celule suport şi celule stem ale epiteliului olfactiv exprimă aceste gene care se pot lega de proteinele prezente pe suprafaţa virusului. Este şi motivul pentru care, în cazurile de anosmie sau de halucinaţii olfactive, medicii nu recomandă spălările nazale, deoarece acest lucru ar putea răspândi încărcătura virală de-a lungul căilor respiratorii.

Revenirea mirosurilor

Simtul mirosului
Simtul mirosului

Remarcabil este faptul că organismul uman are o capacitate de refacere extraordinară, inclusiv receptorii olfactivi putând fi “reeducaţi”, recuperaţi prin exerciţiu. După ce virusul ucide unele celule din căptuşeala olfactivă, este nevoie de timp pentru a se reforma un circuit funcţional nas – creier. Noii neuroni olfactivi trebuie să trimită axoni şi să se conecteze corect la bulbul olfactiv, pentru transmiterea corectă a informaţiilor către creier.

Una dintre modalităţile de a facilita aceste noi conexiuni, care trebuie să fie foarte precise, între mucoasa nazală şi bulbul olfactiv, constă în stimularea olfactivă zilnică, timp de cel puţin trei luni, cu mirosuri diferite, cum ar fi vanilie, cafea, mărar, cimbru, scorțișoară, cuișoare, lavandă, coriandru, oțet, mentă, chimen etc.

La început, mirosurile (corecte) ar putea fi percepute foarte slab sau cu intermitenţe. Dar, treptat, halucinaţiile olfactive, indiciu că anumite semnale încă nu sunt interpretate corect de creier, dacă nu au alte cauze decât COVID-19, vor ceda. Sunt şi situaţii, puţine, când recuperarea mirosului, după anosmie sau fantosmie, se poate face mult mai rapid, în doar câteva zile.

La începutul pandemiei, s-a crezut că virusul SARS-CoV-2 ar putea să distrugă neuronii olfactivi. Ulterior s-a constatat că, în caz de boală, mai degrabă este vorba de inflamarea suprafeţei unor celule, inflamare care dispare după vindecare.

Simţul olfactiv – condiţie a sănătăţii fizice şi psihice

Simtul mirosului si Halucinaţiile olfactive
Simtul mirosului si Halucinaţiile olfactive

In condiţiile atâtor incertitudini, este esenţial ca anosmia şi fantosmia să fie tratate cu maximă atenţie, deoarece prelungirea unor asemenea anomalii ar avea efecte majore asupra stării de sănătate. Mirosul este unul dintre cele mai vechi simţuri ale omului şi influenţează semnificativ comportamentul, memoria, judecăţile morale şi reacţiile afective. Putem percepe aproape un trilion de mirosuri, desi, in realitate, din cele peste 100 000 de mirosuri din natura, simtim in jur de 200, 20% dintre acestea provocând emoţii pozitive, restul, emoţii negative, de aversiune.

Cercetări recente au demonstrat că există legături neuronale între bulbul olfactiv şi sistemul limbic (parte a creierului care joacă un rol important în formarea emoțiilor și a amintirilor), ceea ce explică diversele conexiuni dintre un anumit miros şi reacţia emoţională a fiecăruia. Este important, aşadar, pentru sănătatea noastră, să avem un sistem senzorial în bună stare de funcţionare, iar dacă apar anomalii în funcţionarea acestuia, să facem tot posibilul pentru a ne recupera capacităţile cu care a fost înzestrat organismul nostru.

Mirosul – Ştiaţi că…Mirosul

  • Mirosul este primul simţ care se dezvoltă la om, fiind pe deplin format încă dinainte de naştere.
  • Nivelul maxim al simţului olfactiv se manifestă la vârsta adolescenţei, după care se diminuează treptat.
  • Respirăm de circa 20 000 de ori pe zi, de fiecare dată inhalând tot felul de mirosuri.
  • Mirosul fiecărei persoane este condiţionat de moştenirea genetică şi de regimul alimentar.
  • Mirosul este singurul dintre simţuri care este direct conectat la zona din creier în care se formează amintirile şi în care sunt procesate emoţiile.
  • Alimentaţia sănătoasă menţine acuitatea mirosului.
  • Mirosul cafelei protejează celulele nervoase de stres.
  • Nasul produce zilnic 1-1,5 litri de mucus, care ajută la apărarea organismului de virusuri, microbi, praf etc.

    Mirosul
    Mirosul
  • Cilii din nas curăţă mucusul la fiecare 5 -8 minute.
  • În nasul uman există în jur de 10 milioane de receptori olfactivi.
  • Acelaşi miros este perceput diferit de persoane diferite.
  • Simţul olfactiv este mai dezvoltat la femei decât la bărbaţi.
  • Nou-născuţii îşi recunosc mamele prin miros.
  • Deficienţa de zinc, din organism, poate duce la diminuarea mirosului.
  • În timpul strănutului, particulele iritante sunt expulzate cu viteza de 160 km/oră.
  • Există persoane care nu au bulb olfactiv, dar care pot simţi mirosurile.
  • Nasul determină, în mare măsură, fizionomia unei persoane şi modelează vocea.
  • Fără a se conştientiza acest lucru, atracţia dintre două persoane este condiţionată şi de miros.
  • Frică emană un miros care îi poate “contamina” şi pe cei din jur.
  • Neuronii olfactivi deterioraţi din diverse motive se refac greu, iar mecanismele acestui proces sunt, în mare parte, necunoscute.
  • Inhalarea şi concentrarea pe mirosuri puternice şi plăcute, de două ori pe zi, timp de mai multe luni, îmbunătăţeşte funcţia olfactivă, dar şi pe cea intelectuală, precum şi capacitatea de exprimare verbală şi starea generală de sănătate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.