Hipopotamul (Hippopotamus amphibius) este al treilea mamifer terestru, ca marime, din lume, primul loc fiind ocupat de elefant, iar al doilea de rinocerul alb. Acesta este un mamifer African, care face parte din familia Hippopotamidae. Hipopotamul se imparte in 2 specii: hipopotamul comun (Hippopotamus amphibius) si hipopotamul pigmeu (Choeropsis liberiensis).
Caracteristicile fizice și habitatul hipopotamului
Hipopotamul (Hippopotamus amphibius) este al treilea cel mai mare mamifer terestru, după elefant și rinocer. Originar din Africa, acest mamifer semiacvatic trăiește în râuri și lacuri, petrecând cea mai mare parte a timpului în apă pentru a se răcori și a-și proteja pielea sensibilă.
Deși poate părea greoi, hipopotamul este capabil să alerge rapid pe uscat și este cunoscut pentru teritorialitatea sa în apă. În ciuda aspectului său masiv, hipopotamul este un ierbivor care se hrănește în special cu iarbă.
Inainte de era glaciara, hipopotamii puteau fi intalniti in nordul Africii si in Europa, si puteau sa traiasca si in zone cu climat mai rece, cu conditia ca apa sa nu inghete. Acum, acest animal a disparut din Egipt, unde demult era des intalnit in zona Nilului.
Hipopotamul este semiacvatic, acesta traind si in raurile si lacurile din Africa, in grupuri de pana la 40 de indivizi. In timpul zilei un hipopotam se racoreste stand in apa sau namol, de asemenea imperecherea si nasterea puilor au loc tot in apa.
Hipopotamii ies din apa la asfintit pentru a paste iarba. Desi in apa hipopotamii stau impreuna, atunci cand pasc ei stau separati. In apa un hipopotam este teritorial, insa nu si pe uscat. Ochii, nasul si urechile hipopotamului sunt pozitionate sus, in varful capului. Asta le permite sa se poata scufunda in apa sau namol aproape in totalitate, evitand sa se arda la soare. Acestia trebuie sa stea in apa deoarece pielea lor subtire si lipsita de blana este vulnerabila la supraincalzire si la deshidratare.
Un hipopotam are in jur de 3,5 metri lungime, 1,5 metri inaltime si cantareste intre 1500 si 3200 de kilograme. Totusi au existat cazuri in care acesta a ajuns sa masoare 5 metri lungime si sa cantareasca 4500 de kilograme. Hipopotamii au aproape aceeasi marime ca rinocerii albi.
Masculul hipopotam continua sa creasca pe toata durata vietii, in timp ce femela se opreste din crestere pe la varsta de 25 de ani. Femela este mai mica decat masculul si nu cantareste mai mult de 1500 de kilograme. Desi pare a fi un animal greoi, hipopotamul poate alerga mai repede decat un om.
Viteza unui hipopotam variaza intre 30 si 40 de kilometri pe ora. Viteza sa poate ajunge si pana la 50 de kilometri pe ora, insa aceasta viteza poate fi mentinuta numai pe o distanta de cateva sute de metri.
Desi aspectul lor fizic este asemanator cu al unui porc, rudele lor cele mai apropiate sunt de fapt cetaceele ca balenele si delfinii. Hipopotamul are picioarele scurte deoarece apa in care isi petrec majoritatea timpului le reduce povara greutatii. Ca si celelalte mamifere acvatice, hipopotamii au foarte putin par pe corp.
Comportamentul și teritorialitatea în apă
Hipopotamii sunt foarte teritoriali in ce privesc teritoriile din apa si de pe malurile sale. Acestia isi marcheaza teritoriile de-a lungul malurilor si le apara de masculii rivali. Un hipopotam il provoaca pe altul cascand larg. Dintii sai au lungimea de 50 de centimetri, iar acestia isi folosesc capul drept berbeci cu care impung alti masculi.
Hipopotamul este considerat cel mai periculos animal din Africa tocmai datorita faptului ca este atat de teritorial, acesta atacand turistii sau fermierii ce se aventureaza in preajma sa. Hipopotamul poate ucide chiar si lei si crocodili, si sunt responsabili pentru cele mai multe decese in randul oamenilor, dintre toate animalele din Africa. Cei care vor sa se apropie de un hipopotam trebuie sa fie precauti cand o fac, sau sa nu se apropie deloc.
Dieta și obiceiurile de hrănire ale hipopotamului
Hipopotamul este ierbivor , in ciuda faptului ca are dintii foarte ascutiti. Acesta poate manca pana la 45 de kilograme de iarba intr-o singura noapte. Hipopotamul isi petrece aproape toata noaptea pascand, dupa care, chiar inainte de rasaritul soarelui se intoarce in apa pentru a digera hrana si a lenevi toata ziua.
Masculul atinge maturitatea sexuala la varsta de 7 ani, iar femela la varsta de 9 ani. Imperecherea are loc de obicei in sezoanele uscate, cand hipopotamii se strang in jurul surselor de apa. Imperecherea are loc in apa. Gestatia femelei dureaza in jur de 240 de zile, iar cand trebuie sa nasca, aceasta se va izola de turma.
Reproducerea și creșterea puilor
Femela va naste un singur pui, de obicei in apa, iar femela impreuna cu puiul stau departe de turma timp de 10-44 zile. La nastere, puiul cantareste in jur de 42 de kilograme. Acesta va incepe sa manance iarba la varsta de 3 saptamani, insa va continua sa suga lapte de la mama sa pana la varsta de un an. La varsta de 5 ani va incepe si el sa pasca noaptea alaturi de mama sa.
Pentru a fi in siguranta, puiul sta aproape de mama atat in apa cat si pe uscat, aceasta aparandu-l de lei, crocodili si chiar de masculi. Masculii au obiceiul sa atace puii cand se afla in apa, iar pe uscat ii pot calca in picioare din greseala.
Cand un mascul se apropie de pui, femela il va ingramadi pe mascul, care se va lasa in jos si va sta pe loc pentru a-i arata ca nu a vrut sa faca niciun rau puiului. Atunci cand femelele se duc sa pasca, puii sunt lasati in grija altor femele,1-7 la numar.
Amenințările și conservarea hipopotamului
Populatia hipopotamilor este amenintata datorita pierderii habitatului si a vanatului acestora de catre oameni. Acest animal a fost pus pe Lista Rosie in mai 2006, ceea ce inseamna ca hipopotamii sunt in pericol serios de disparitie.
Dieta și obiceiurile de hrănire ale hipopotamului
Hipopotamii sunt ierbivori, iar dieta lor constă aproape exclusiv din iarbă. În timpul nopții, aceștia părăsesc siguranța apelor pentru a pășuna pe uscat, unde pot consuma până la 45 de kilograme de iarbă într-o singură noapte. Deși se hrănesc în principal cu iarbă, hipopotamii nu pasc în grupuri, ci preferă să se izoleze și să caute hrană individual.
Acest comportament solitar îi ajută să evite competiția directă pentru resurse. În ciuda dimensiunilor lor impresionante, hipopotamii își petrec doar câteva ore pe uscat, revenind la apă înainte de răsăritul soarelui pentru a se proteja de căldură.