Chiar ateu să fii și tot nu poţi uita mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbătă de Sus odată ce ai vizitat-o. Este unul dintre cele mai speciale locuri din România, unde istoria, religia și măreţia simplă a naturii conlucrează la o atmosferă greu de redat în cuvinte.
Drumul din Făgăraș până în localitatea Sâmbăta de Sus este o încântare, căci șoseaua șerpuiește înaintea munţilor care, văzuţi din depărtare, au înfăţișarea unui zid natural de fortificaţie ce înconjoară Sâmbăta de Sus.
În timpul iernii, e și mai frumos. Când înălţimile stâncoase sunt acoperite de zăpadă, razele soarelui se reflectă în omăt și aruncă înspre turiști o ceaţă argintie care te orbește.
Istoria acestei mănăstiri este fascinantă și stă mărturie pentru rezistenţa credinţei ortodoxe a românilor în vremuri de cumplită prigoană. Începuturile mănăstirii aparţin familiei Brâncoveanu din Ţara Românească, familie de boieri ce deţineau în proprietate domeniul localităţii Sâmbăta de Sus. Undeva la începutul secolului XVII, Preda Brâncoveanu înălţa pentru ortodocșii din Făgăraș o modestă bisericuţă de lemn, ascunsă într-o vale muntoasă.
Zeci de ani mai târziu, nepotul său, Constantin Brâncoveanu, a decis să construiască în Sâmbăta de Sus un domeniu în care avea de gând să se mute la bătrâneţe. Astfel se explică atât construirea mănăstirii, cât și a castelului domnesc, aflat la câţiva kilometri distanţă.
Constantin Brâcoveanu a construit pe locul fostei bisericuţe de lemn o mănăstire ortodoxă cu ziduri de piatră; el a urmărit transformarea acestui loc într-un adevărat centrul religios și cultural pentru românii ortodocși prigoniţi ai Transilvaniei. Mănăstirea ar fi fost înălţată în anul 1701. Din păcate, domnitorul nu a apucat să îmbătrânească la Sâmbăta de Sus; a murit ca martir al credinţei în Dumnezeu, în anul 1714.
Mănăstirea Sâmbăta de Sus a rămas pentru foarte multă vreme cel mai important lăcaș de credinţă ortodoxă din Transilvania oprimată; zidurile interioare au fost pictate în chip măiestru, icoanele fiind poleite cu aur pur, în strat foarte gros, ceea ce dădea impresia unei picturi pline de lumină. Pe pereţi au fost scrise și multe citate din Biblie. Arhanghelii din Sfântul Altar au fost redaţi în mărime naturală, în culori pline de vioiciune.
În anul 1761, curtea de la Viena dă poruncă pentru desfiinţarea tuturor mănăstirilor ortodoxe și alungarea călugărilor din ele. Lăcașurile ortodoxe au fost distruse rând pe rând, însă de mănăstirea Sâmbetei de Sus, habsburgii nu s-au putut atinge pentru că aparţinea de domeniul familiei Brâncoveanu. Însă 20 de ani mai târziu, urmașii lui Constantin Brâncoveanu pierd domeniul, pe fondul unor datorii neachitate. Mănăstirea cade în mâinile vrăjmașilor care pun tunurile pe ea. Oricât s-a tras asupra zidurilor, mănăstirea a fost numai avariată, nu demolată. Timp de o sută de ani a rămas pustie, în stare de ruină, pe suprafaţa ei începând să crească arbori.
Din 1926, la iniţiativa Mitropolitului Nicolae Bălan, vechea mănăstire este ridicată din cenușă și reclădită, păstrându-se stilul arhitectural brâncovenesc și pictura interioară. Zidurile sunt restaurate, turnul este rezidit. Mănăstirea este sfinţită în 1946, iar printre ctitorii ei este menţionat și Regele Mihai.
Timp de mai mulţi ani, stareţ al mănăstirii Sâmbăta de Sus este Arsenie Boca, cel care dă startul unei adevărate mișcări de renaștere a credinţei ortodoxe în Transilvania. Mănăstirea Sâmbăta de Sus devine cel mai important centru religios ortodox al Ardealului, iar credincioșii vin în număr atât de mare încât biserica devine neîncăpătoare pentru ei; deseori, slujbele și predicile se ţin în pădurea din faţa mănăstirii, de la înălţimea unui altar pătrat, construit din lemn de stejar.
De-a lungul regimului comunist, mănăstirea cunoaște iarăși o perioadă de vitregie. Din 1985 însă, Mitropolitul Transilvaniei, Crișanei și Maramureșului, Antonie Plămădeală, își asumă rolul de cel de-al treilea ctitor al mănăstirii și trece la construirea unei incinte ce pare să îmbrăţișeze vechea mănăstire a lui Constantin Brâncoveanu, precum un braţ protector.
Construcţia are aspectul unui adevărat palat, pe două niveluri, cu scări monumentale, ale căror balustrade de piatră sunt sculptate cu modelul unei migăloase dantelării. Aici se află biserica nouă, pictată în sublime nuanţe de albastru senin și auriu, un muzeu de literatură religioasă, o bibliotecă, casa brâncovenească, bucătăria, chiliile călugărilor și un arhondaric.
Terasa incintei este îmbrăcată în marmură albă și prevăzută cu superbe băncuţe de lemn, pe cât de simple, pe atât de confortabile. Tot în cadrul mănăstirii funcţionează și atelierul de pictură, devenit cea mai importantă școală de pictură religioasă din România. Foarte multe dintre icoanele acestui atelier pot fi admirate în cadrul muzeului deschis în incinta mănăstirii.
Se ţin slujbe și în biserica cea nouă, cât și în incinta vechii mănăstiri al cărei aspect nu diferă cu nimic de construcţia cea nouă; deși au apărut în perioade de timp atât de diferite, ambele lăcașuri au aceeași înfăţișare, tipică stilului arhitectural brâncovenesc.
În incinta mănăstirii Sâmbăta de Sus se află și un obiectiv turistic deosebit: fântâna Izvorului Tămăduirii. Apa care curge de peste 500 de ani la acest izvor a dovedit de-a lungul sutelor de ani calităţi miraculoase, vindecătoare. Preda Brâncoveanu a ridicat biserica din lemn chiar în vecinătatea ei, socotind locul sfinţit. Credincioșii vin și azi cu încredere să ia apă din această fântână și există numeroase mărturii de vindecări miraculoase. După 1989, fântâna a fost acoperită cu un chioșc lucrat în lemn de brad și împodobit cu icoane pictate în culori aprinse.
Tot de mănăstirea Brâncoveanu se mai leagă un izvor tămăduitor, cel al Părintelui Arsenie Boca, dar aceasta se află în pădurea din faţa lăcașului religios, la 15 minute distanţă de mers pe jos.
Atmosfera este veșnic una de pace, de liniște și credinţă, indiferent de anotimp și de numărul vizitatorilor. Spre diferenţă de alte astfel de locuri binecuvântate, mănăstirea Sâmbăta de Sus este deschisă tot timpul. La plecare, turiștii se opresc într-un mic magazin de suvenire religioase de unde își pot cumpăra iconiţe sfinţite cu chipul Părintelui Arsenie Boca.
