Dintre toate planetele din sistemul nostru solar, niciuna nu pare sa fie mai fascinanta decat Saturn. Ceea ce ne captiveaza atentia sunt inelele sale enorme, care o scot in evidenta. Desi Jupiter, Uranus si Neptun au si ele inelele lor, acestea nu sunt la fel de spectaculoase ca inelele lui Saturn. Inelele lui Saturn sunt de asemenea unul din cele mai mari mistere din spatiu. Dar, pe masura ce navele noastre spatiale ajung mai aproape de aceste inele ca niciodata, putem vedea o imagine mai completa a lor si putem afla din ce sunt facute si cum au fost create.
Saturn are sase inele principale, fiecare inel fiind compus din mii de ineluse mici. Inelele sunt uriase – cel mai mare are diametrul de 273 588 de kilometri. Totusi, ele sunt foarte subtiri (au grosimea de numai 200 de metri). Aceste inele nu sunt solide, asa cum par vazute de pe Pamant, ci sunt compuse din bucati plutitoare de gheata, roci si praf, care variaza ca marime (de la bucati mici la bucati enorme). Pe masura ce particulele orbiteaza, ele se ciocnesc in mod constant, spargand bucatile mai mari.
Cele sase inele principale ale lui Saturn
Inelele lui Saturn nu sunt cercuri perfecte, in schimb, ele au indoituri care sunt cauzate de atractia gravitationala a satelitilor din apropiere. Inelele au deasemenea niste spite – sunt compuse din particule foarte fine de praf care plutesc deasupra inelelor si sunt atrase de electricitatea statica in sus. Fiecarui inel i-a fost acordat o litera, astfel avem: A, B, C, D, E, F si G. Acestea nu au fost denumite in ordine alfabetica, ci in ordinea in care au fost descoperite – ordinea reala, pornind de la Saturn este: D, C, B, A, F, G si E.
Inelele denumite A si B sunt cele mai luminoase, iar B este cel mai larg si mai gros dintre toate inelele lui Saturn. Inelul C este uneori denumit “inelul creponat”, deoarece este foarte transparent, iar inelul D abia este vizibil. Inelul F este foarte ingust si este mentinut de catre doi sateliti (Pandora si Prometeu) care stau de fiecare parte a sa. Acesti sateliti sunt numiti pastori deoarece controleaza miscarile particulelor din inel.
Ceva mai incolo se afla inelul G si, in cele din urma, inelul E, care este alcatuit din particule foarte fine, aproape microscopice. Inelul E este o adevarata enigma pentru oamenii de stiinta deoarece, spre deosebire de celelalte inele (despre care se crede ca sunt compuse din particule ce provin de la satelitii din apropiere), acesta pare sa fie format din particule de gheata pulverizate de gheizerele vulcanice aflate in apropierea polului sud al satelitului Enceladus. Intre unele din aceste inele se afla goluri care au fost denumite dupa astronomii ce au studiat planeta Saturn.
Primele observatii ale planetei Saturn
Oamenii de stiinta au reflectat la inelele lui Saturn inca de cand Galileo a zarit aceasta planeta cu ajutorul telescopului sau, in 1610. Galileo a tras concluzia ca Saturn nu era un singur corp ceresc, ci trei – un corp mare in mijloc, cu doua anexe despre care el a crezut ca erau doi sateliti mari. Galileo a studiat planeta Saturn mai bine de un an, apoi a luat o pauza si nu s-a mai uitat la ea pana in 1612, cand a observat ceva neobisnuit. In loc de grupul de trei corpuri ceresti pe care il vazuse initial, Galileo a vazut doar un corp ceresc. Acesta a prezis in mod corect precum celelalte doua corpuri ceresti vor reveni, insa nu isi putea da seama de ce disparusera.
In anul 1655, omul de stiinta olandez Christiaan Huygens a raspuns la intrebarea care il nedumerise atat de mult pe Galileo, atunci cand s-a uitat la planeta printr-un telescop mai sofisticat. Acesta a decis precum celelalte doua corpuri ceresti erau de fapt inele, care erau suficient de subtiri pentru a se face nevazute atunci cand erau privite dintr-un anumit unghi. Astazi, oamenii de stiinta au un nume pentru ce au vazut Galileo si Huygens – planul de trecere al inelelor. Pe masura ce Saturn calatoreste in jurul soarelui, inelele sale au marginea indreptata spre Pamant (acest lucru se intampla cam o data la 14 ani). Deci, daca ne uitam la planeta prin telescop in aceasta perioada, nu ii vom putea vedea inelele.
Cu toate acestea, Huygens a facut o greseala atunci cand a evaluat planeta. Acesta a crezut ca inelele erau solide. Cinci ani mai tarziu, astronomul francez Jean Chapelain a presupus in mod corect ca inelele sunt de fapt compuse din particule mici care orbiteaza in jurul lui Saturn. Fizicianul scotian James Clerk Maxwell i-a confirmat teoria in anul 1857, cand si-a dat seama ca inelele trebuiau sa fie facute din particule mici – in caz contrar, acestea ar fi fost trase catre interior de gravitatia planetei pana cand s-ar fi prabusit in aceasta.
In secolele 20 si 21, astronomii au putut beneficia de tehnologie avansata care i-a ajutat sa descopere secretele inelelor lui Saturn. La sfarsitul anilor 1970 si inceputul anilor 1980, navele spatiale Pioneer si Voyager au trimis inapoi imagini clare ale inelelor si particulelor care le compun. In ultimii ani, misiunea Cassini (o colaborare intre NASA, Agentia Spatiala Europeana si Agentia Spatiala Italiana) a reusit sa ajunga si mai aproape de inelele lui Saturn si sa adune o cantitate mare de informatii cu privire la structura lor.
Originea si varsta inelelor lui Saturn
Pe masura ce au invatat tot mai multe despre compozitia inelelor, oamenii de stiinta au inceput sa-si puna si intrebari legate de originea lor. Acestia cred ca inelele au fost create atunci cand cometele sau asteroizii s-au ciocnit cu unul sau mai multi dintre satelitii planetei si s-au spart in multe bucati. Fragmentele rezultate in urma ciocnirilor s-au raspandit in jurul lui Saturn si au format modelul actual de inele.
Varsta inelelor nu este tocmai o certitudine. La inceput, oamenii de stiinta au crezut ca ele sunt la fel de vechi ca si sistemul solar, apoi acestia s-au gandit ca gheata din inele ar trebui sa fie mult mai murdara decat este daca a adunat praf spatial timp de 4 miliarde de ani. Oamenii de stiinta au estimat apoi varsta inelelor la zeci de milioane de ani, insa, cand nava spatiala Cassini a trimis inapoi imagini si mai clare cu inelele lui Saturn, acestia au spus ca estimarile initiale s-ar putea sa fi fost totusi corecte. Ei cred ca particulele inelelor au fost reciclate de 4 miliarde de ani si ca acestea vor exista pentru mult timp de-acum inainte.
VIDEO: 10 lucruri despre Saturn:
