Instalatia (arta) este un concept recent, care presupune o forma de expresie artistica inedita, bazata pe o imbinare de elemente independente, dar care, puse laolalta, formeaza un tot si transmit un mesaj bine definit. Aceste elemente pot sa tina de artele traditionale – pictura, sculptura, fotografie – combinate cu forme de exprimare moderne –proiectii de filme, video, sunete, lumini etc. – armonizate intr-un spatiu arhitectural sau natural, anume ales, astfel incat, impreuna, sa formeze “instalatia”. Practic, orice obiect gasit sau din categoria celor reciclabile – sticla, plastic, metal, lemn, borcane, scaune, discuri, baloane, jucarii etc. – aranjate dupa regulile artei, puse in lumina, la propriu si la figurat, trebuie sa induca o stare, o emotie, sa provoace o atitudine. Prin urmare, fie combinatia de obiecte se face in functie de locul ales, fie locul este adaptat la ceea ce urmeaza sa fie expus. In plus, din aceasta ecuatie, obligatoriu trebuie sa faca parte si spectatorul, care, intr-un aranjament tridimensional, va fi, intr-un fel, parte a „instalatiei”.
Chiar daca Instalatia (arta) prinde tot mai mult teren inlumea contemporana atat de sofisticata, din dorinta de experiente artistice atipice, inceputurile acestui domeniu artistic trebuie cautate in perioada de inceput de secol XX, in avangardism (dadaism, suprarealism, constructivism etc.), cand s-a produs cea mai categorica ruptura de arta traditionala si cand artistii, in dorinta de a sparge canoanele consacrate ale artei, au apelat la experimente care mai de care mai surprinzatoare. A socat, de exemplu, la vremea respectiva, pictorul si poetul german, Kurt Schwitters, care este fondatorul miscarii cunoscute sub numele “Merz”, care a mizat pe “combine-paintings” si pe arta colajului, utilizand deseuri industriale si urbane, de toate felurile, pe care le combina intr-o maniera “armonioasa”. Numele miscarii vine de la unul dintre tablourile sale – “Merzbild” – cuvantul “Merz” fiind luat, parodic, din mijlocul unui cuvant – Kommerzbank – decupat dintr-o reclama.
In casa sa din Hanovra, intre 1920-1923, Schwitters a realizat o “instalatie” (arta), pe o vasta structura facuta din volume albe din ipsos, imbinate, traversate de tije metalice, in cavitatile acesteia fiind puse picturile sale si ale prietenilor. Instalatia a cuprins, treptat, toate incaperile, chiar si etajul casei, pe care artistul insusi a numit-o “Merzbau” (constructia Merz). Aceasta a fost distrusa in timpul celui de-al Doilea razboi Mondial (refacuta, apoi, in 1990, la Muzeul din acelasi oras). Ceva mai tarziu, in 1956, la Barcelona, in Spania, o “instalatie” (arta) efemera (conceputa pentru a fi dezasamblata dupa expozitie) a fost creata de poetul Joan Brossa.

In prima jumatate a secolului al XX-lea, cel care a revolutionat complet conceptia despre arta a fost Marcel Duchamp (considerat de catre poetul Andre Breton, ca fiind “omul cel mai inteligent al secolului”), promotorul “nonartei”, inventatorul “ready-made”, care a influentat major diferitele directii ale artei contemporane si ale carui idei stau la baza “Instalatiei” (arta). Cele mai cunoscute lucrari ale sale din aceasta zona sunt “Fantana – urinoar intors si semnat R.Mutt”, “Roata de bicicleta”, “Aer de Paris”, “Fresh window”, “Nud coborand o scara”, “Placa rotativa cu pahar” etc.
Putini stiu ca unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati artisti, continuator al ideilor avangardiste si autor de “Instalatii” este romanul Remus Botarro (nascut in 1946, in Alba, astazi traieste si creeaza la Paris si Viena). Criticii de arta il considera “un fenomen” in pictura si sculptura, “un al doilea Brancusi”. Din punctul de vedere al instalatiei ca arta, astazi, mai ales in Occident, este cunoscut conceptul Botarro, pe care autorul l-a numit “casa viitorului” si care consta in a transforma spatiul locuintei intr-o opera de arta, unica prin stilul ei, in deplina armonie cu cel care o locuieste. Fiecare obiect din casa – mobila, robinetele, parchetul, lampile etc. – intr-un ansamblu astfel gandit (ca “instalatie”), devine opera de arta.
In prezent, “Instalatii” artistice se pot vedea in expozitii, in muzee sau in locuri publice, unde raman o vreme, fiind destinate anume spatiului respectiv, dupa care imaginea lor se pastreaza numai in fotografii sau filmata. “Instalatiile” au devenit, de multe ori, si o forma de protest, memorabile fiind, de exemplu, cele organizate de Green Peace, pe teme ecologiste. Instalatii se pot face si pornind de la un vers, de la un titlu de ziar, de la o situatie de viata. Desene, fotografii, texte, reflectoare, obiecte banale (care nu sunt in niciun fel modificate) etc. se aranjeaza dupa inspiratia de moment a artistului, restructurand spatiul in care se construieste “instalatia”. Intr-un centru comercial din Montreal, un artist a decorat interiorul cu materiale recuperabile, ambalaje aruncate la gunoi de catre cumparatori: sticle si saci de plastic, carton, din care a facut zeci de pasari si de animale, iar de-a lungul scarilor rulante a creat impresia de valuri, din 20 000 de sticle de apa, precum si un arbore gigantic din carton.
Prin urmare, dincolo de inedit, ceea ce defineste fundamental “Instalatia” ca arta este caracterul sau deschis, generand interpretari multiple, dinamice, prin povestea pe care o spune cu ajutorul obiectelor si, pana la urma, privitorul este, in mare masura, creatorul acesteia.
Best Video Installation Art in Santa Cruz (Biennale af art):