Utilizand cele mai recente masuratori realizate de satelitul Kepler, astronomii pot dezvalui cu exactitate care sunt procesele de energie care au loc in interiorul stelelor gigante. Noile masuratori arata ca pot exista diferente semnificative in conditiile de interior a doua stele care sunt identice la exterior. Masuratorile satelitului au dus la o serie de descoperiri surprinzatoare. Acum, pentru prima data, astronomii pot masura compozitia materiei si a productiei de energie din nucleele mai multor stele gigante. Acestia au reusit de asemenea sa identifice care stele produc energie prin transformarea heliului in carbon si care stele nu au o productie de energie in nucleu. Aceste masuratori sunt posibile deoarece echipa de cercetatori din spatele satelitului Kepler a localizat vibratii de suprafata de la undele care patrund chiar in adancul nucleelor stelelor gigante.
Satelitul Kepler a fost pus pe orbita in jurul soarelui in anul 2009. Acest satelit inregistreaza vibratiile stelelor, iar astronomii pot efectua o asa-zisa masurare asteroseismica a interiorului stelelor prin intermediul perioadelor de vibratii, dezvaluind astfel structura detaliata a unei stele. Asteroseismologia se bazeaza pe faptul ca vibratiile de suprafata rezulta din miscarile undelor care patrund in interiorul profund al stelelor. Deoarece viteza undelor depinde de conditiile care exista in adancul interiorului stelelor, perioadele de vibratii pot oferi informatii despre conditiile reale din nucleele stelelor.
Timp de multi ani, astronomul Jorgen Christensen-Dalsgaard a construit modele teoretice detaliate ale stelelor si a rafinat in mod regulat teoriile legate de descrierea stelelor si dezvoltarea acestora. El a fost constient de mult timp de faptul ca masuratorile detaliate ale perioadelor de vibratii pot fi utilizate pentru a compara teoriile cu privire la structura stelelor gasite in Calea Lactee, iar acum, acest lucru a fost confirmat de masuratorile satelitului Kepler. Christensen-Dalsgaard sustine ca perioadele de vibratii ne pot spune despre conditiile din interiorul stelelor in acelasi mod in care cutremurele de pe Pamant ne permit sa studiem interiorul planetei noastre
Numeroasele masuratori au condus, de asemenea, la o descriere detaliata a unui numar considerabil de tipuri de stele aflate in diverse etape de dezvoltare. Noile masuratori le permit acum astronomilor sa studieze stelele individuale si sa construiasca o imagine completa a amestecului de stele din Calea Lactee la un nivel detaliat care nu a fost experimentat inainte de Kepler. Cu numeroasele masuratori ale diferitelor stele, astronomii au descoperit de asemenea sisteme stelare foarte rare care nu pot fi observate de telescoapele de la sol.
Unul dintre sistemele stelare pe care l-au gasit este o stea tripla numita HD 181068. Acesta consta in trei stele care se orbiteaza reciproc (una mare si doua mai mici). Vazute de pe Pamant, orientarea lor este de asa natura incat se eclipseaza una pe alta pe rand. Acest sistem este o mina de informatii pentru studierea proceselor si fenomenelor astrofizice, deoarece chiar si schimbarile mici in orbitele stelelor sunt masurabile de indata, in perioadele de timp in care stelele individuale se afla in fata si in spatele celorlalte. Prin urmare, satelitul Kepler va continua sa inregistreze masuratorile acestei stele triple.
Kepler a facut posibila disecarea stelelor de catre astronomi, iar primele rezultate ale acestei analize in profunzime au contestat deja teoriile oamenilor de stiinta legate de stele, in diverse puncte esentiale. Masuratorile satelitului Kepler au aratat in mod clar ca pot exista diferente semnificative in conditiile de interior a doua stele care arata identic la exterior. Acest lucru inseamna ca stelele pe care astronomii le credeau identice par sa aiba varste, compozitii ale materiei si temperaturi diferite.
